Orele indepartate

Era prin primavara, cand intr-un raid de-al meu prin libraria de la Romana Kate Morton mi se arata nostalgica de pe raft si nu altfel decat cu un titlu nou. Ivo urma sa plece in Anglia, iar eu aflandu-ma in plin proces de redactare a lucrarii de disertatie i-am dat-o sa o insoteasca pe meleagurile povestirii, actiunea desfasurandu-se la Castelul Milderhurst in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial.

Dupa cum mi-am promis, pe 19 Iulie am luat cartea in primire cu atata dor incat o tineam in mana si parca tot nu imi venea a crede. Kate Morton cu ale sale romane despre secrete de familie, despre castele si despre povesti soptite de ziduri amintind intotdeauna de "orele indepartate", ma iau din nou drept martora la toata aventura.

Dar cum nu poti ramane doar martora la cartile scrise Kate Morton, din primele pagini te pune deja la treaba. Daca nu esti tipul curios care sa isi puna mintea la contributie pentru a o lua inaintea scenariului, cu siguranta vei cauta in toate cotloanele mintii pentru a iti pune la punct o introspectie.

Intriga, ca orice roman consacrat, este conturata de data asta de primirea unei scrisori cu o intarziere de 50 de ani. (ca o postcrosserita implicata nu pot sa ma gandesc decat la vederile trimise in Rusia care ajung la destinatie cu o medie de 60-80 de zile.

Amintiri rascolite, curiozitate trezita toate conturate si ridicate la viata din condeiul autoarei. "Omul Noroaielor" va sparge gheata in debutul cartii si te va urmari pagina cu pagina alimentandu-se cu energie si ura de-a lungul anilor.

Ai intrat in jocul de nume, jocul cu anii esti prins. Furtuna din carte se transmite si pe cerul de afara si in adancul sufletului, toate astea aducand succes autoarei. Prin maiestria scrisului transmite sentimente atat de puternice.

Pentru ca in primele capitole, Edith pomeneste de "Cronicile din Narnia" atunci cand ne intoarcem in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si evacuarea copiilor la izbucnirea lui nu am stat deoparte si m-am avantat si in povestea lor la fel de magica, multumindu-ma doar cu filmul ce te poarta pe meleaguri necunoscute. Actorii sunt alesi atat de bine, se potrivesc perfect rolurilor si atmosferei.SDC12166

Castelul Milderhurst ti se va arata si in vis daca vei ajunge sa iti doresti sa patrunzi in profunzimea povestii. Pentru mine care eram in asteptarea notei de la examenul de definitivat, a fost o salvare. O carte ca re sa ma captiveze intr-atat, sa-mi convinga mintea sa se preocupe cu altceva, a fost o adevarata binecuvantare.

Tot cu "Orele indepartate" mi-am amintit cum e sa citesti pe tren, sa parcurgi 190 de kilometri fara a scoate ochii din carte, apreciezi munca scriitorului mult mai mult, maiestria cu care a imbinat, a "cusut" o asa poveste.

In momentul cand fiecare personaj si-a gasit oarecum drumul, fagasul, un destin mai bun sau mai trist in acelasi moment cand norii negri ce au atarnat atat de greu deasupra castelului atatia si atatia ani, inchizand secretul intre cele doua coperte am primit si telefonul ce vestea nota de la examenul meu.

Am plans de bucuria vestii si intr-un fel si de tristetea romanului, care de-a lungul celor 500 de pagini mi-a mai starnit cateva lacrimi. O eliberare in ultimele pagini atat pentru personaje cat si pentru tine, cititorule, prins in paginile anilor.

Kate Morton ramane autoarea mea preferata pentru stilul sau absolut fantastic de a scrie impletind anii, povestile, generatiile, epocile apuse ale castelelor cu ceea ce traim in ziua de azi.

Ir fila ce incheie orice scriere de-a sa in care adreseaza multumiri cat si iti afiseaza o parte din sursele sale de inspiratie nu face decat sa o ridice mai mult in ochii mei si sa ii aduca un intreg set de felicitari.

Personajele conturate atat de clar cu calitatile lor cat si cu defectele, descrierile amanuntite ale locurilor si a intamplarilor te proiecteaza de-a dreptul in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Kate scrie povestea lui Edith care pleaca pe urmele unei familii de scriitori de care se simte legata prin amintirile mamei sale de pe vremea cand a fost evacuata si a trait la castelul Milderhurst, iar asa cum subliniaza in ultimele pagini: "Aceasta este o poveste de familie" te invit cititorule sa te alturi in calatoria uimitoare de 500 de pagini in familia Blythe, doar asa vei afla secretele din spatele zidurilor.