Dragostea nu-mi da pace

Nu am citit nimic până acum de Federica Boscos, dar am văzut pe blogurile pe care le citesc în mod frecvent, recenzii ale acestei cărţi. Mi-a plăcut mult de tot următoarele: - titlul cărţii; -se citeşte uşor; -acestei poveşti nu-i lipseşte umorul şi autoironia; -am râs copios; Povestea Monicăi se rezumă in doar câteva cuvinte, dar urmările îi schimba viaţa în cel mai frumos mod posibil. Nu am putut să nu asociez povestea tinerei de 32 de ani cu realitatea zilelor noastre. Cu toatele şi cu toţii am fost cândva o Monica, credeţi-mă. Am suferit pe urma trădărilor şi a iubirilor noastre neîmplinite, am spus răspicat "fără el nu am să reuşesc!" Cam aşa stă treaba şi cu Monica din Dragostea nu-mi dă pace, scrisa de Federica Bosco La cei 32 de ani, Monica pleacă în New York, încercând să uite de cele două experienţe eşuate în plan sentimental. Nu i-a fost uşor, ba mai mult, ai fi spus faptul că degeaba "s-a rupt" de vechea viaţă, întrucât are parte de multe momente depresive în care nu-şi doreşte decât să implore bărbatul să se întoarcă la ea. Locuieşte în casa unui necunoscut pe care il îndrăgeste imediat şi are parte de fiecare dată de sprijinul vecinilor. Din cauza strării delorabile, Monica ia serios în greutate, fără să bănuiască, însă, faptul că viaţa i se va schimba radical. Total nepregătită pentru a înfrunta realitatea, primeşte alte două "palme" chiar de la iubirile ei. Şi tocmai ei, o încurajează pe Monica, o întăreşte atât de tare, încât.... are parte de forţa de a continua, de a merge mai departe; redescoperă zâmbetul, pasiunea de a scrie şi pune bazele unei afaceri profitabile. Apare Peter...şi îi dă viaţa peste cap Monicăi. Cum anume, trebuie să descoperiţi singuri. Dragostea nu-mi dă pace, o carte savuroasă, plină de neprevăzut! Când dragostea nu-ţi dă pace, iubeeeeeşteee :).