Ziua de pe urma

     

* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții

Romanul "Ziua de pe urmă" de Salvatore Satta, publicat la Editura Univers, este o incursiune profundă și melancolică în viața unui notar sardinian, don Gavino Ledda. Opera, scrisă în anii '70 și publicată postum, se distinge printr-o analiză minuțioasă a existenței umane, a timpului și a memoriei, toate ancorate în peisajul aspru și tradițional al Sardiniei.

Satta, un jurist renumit și el însuși sardinian, reușește să transpună în literatură o viziune complexă asupra morții și a bilanțului unei vieți. Romanul nu este o narațiune liniară, ci mai degrabă o meditație fragmentată, o colecție de amintiri, reflecții și observații ale protagonistului aflat pe patul de moarte. Don Gavino, un om conștient de inevitabilul sfârșit, își revizuiește viața, relațiile cu familia, cu profesia sa și cu orașul natal, Nuoro.

Unul dintre aspectele remarcabile ale cărții este stilul narativ al lui Satta. Proza sa este densă, introspectivă, încărcată de o ironie amară și o luciditate tăioasă. Cititorul este invitat să pătrundă în mintea protagonistului, să îi urmărească fluxul gândurilor și să descopere straturile complexe ale personalității sale. Temele singurătății, ale ratării, ale destinului implacabil și ale sensului existenței sunt tratate cu o sinceritate dezarmantă.

"Ziua de pe urmă" este și un portret fidel al Sardiniei secolului XX, o regiune marcată de tradiții puternice, de o justiție adesea arbitrară și de o societate rigidă. Descrierile peisajului și ale obiceiurilor locale contribuie la crearea unei atmosfere autentice și distinctive. Cartea nu se adresează unui public larg în căutare de acțiune rapidă, ci mai degrabă cititorilor dispuși să se lase purtați într-o reflecție profundă asupra condiției umane. Este o lectură solicitantă, dar recompensatoare, care lasă o amprentă durabilă asupra cititorului.