ISLAMUL SI OCCIDENTUL. O NOUA ORDINE POLITICA SI RELIGIOASA DUPA 11 SEPTEMBRIE

Descriere

vineri, 11 septembrie 2001, S.U.A.
8.50 a.m.: la New York, un avion  81 de pasageri si 11 membri de echipaj; cursa 11, Boeing 767, pe ruta Boston-Los Angeles, apartinand companiei American Airlines  loveste in plin turnul de nord al World Trade center (WTC); 9.08 a.m.: la New York, un al doilea avion  56 de pasageri si 9 membri de echipaj; cursa 175, Boeing 757, pe ruta Boston-Los Angeles, apartinand companiei United Airlines  loveste cel de-al doilea turn, de sud, al World Trade center (WTC); 9.43 a.m.: la Washington, un avion  58 de pasageri si 6 membri de echipaj; cursa 77, Boeing 757, pe ruta Dulles-Los Angeles, apartinand companiei American Airlines  loveste cladirea Pentagonului, provocand doua explozii; 10.05 a.m.: la New York, turnul sudic al World Trade center (WTC) se prabuseste, dupa ce a explodat, intr-un imens nor de praf; 10.10 a.m.: la Washington, o parte din cladirea Pentagonuluise prabuseste; 10.10 a.m.: un alt avion  38 de pasageri si 7 membri de echipaj; cursa 93, Boeing 757, pe ruta Newark-San Francisco, apartinand companiei United Airlines  se prabuseste in Somerset County, la 130 km sud de Pittsburg; 10.28 a.m.: la New York, turnul nordic al World Trade center (WTC) se prabuseste si el.

Astazi, decembrie 2001, dupa desfasurari masive de represalii armate ale comunitatii internationale, sprijinind varful de lance american, asupra, pana mai ieri in mare parte, talibanizatului teritoriu al Afganistanului, potential adapost al neimpacatului dusman al americanilor, sauditul Ben Laden, dupa numeroase alinieri internationale la combaterea terorismului, dupa incheierea conferintei din Germania pe marginea viitorului Afganistanului, dupa recenta cadere a ultimului fief taliban, Kandahar si cucerirea grotelor Al-Qaeda din regiunea Tora Bora, ne putem intreba daca aceasta cronologie este cea mai fireasca, daca, in lumea in care traim, acesta ar trebui sa fie scenariul recurent pentru a se ajunge la atenuarea conflictelor interetnice, interculturale, interspirituale, intermentale chiar.
Pastor al unui modest cult fondat si administrat de el in Marea Britanie The Little Gidding, generos si temerar in intreprinderea de promovare a unitatii tuturor religiilor, Robert Van de Weyer detine o vasta experienta didactica, pentru o perioada de douazeci de ani conferentiind in diferite medii universitare si abordand cu aceste prilejuri variate teme actuale de economie politica. Van de Weyer este autorul si/sau editorul a peste cincizeci de lucrari publicate in volum, in care problematica politica, economica, istorica, spirituala sau literara sunt supuse analizelor si viziunilor sale, originale si, nu de putine ori, dintre cele mai curajoase (Eusebius; Lost Epistles; Apostels of Peace; Celtic Gifts; seria In a Nutshell: Socrates, Hildegard, Pascal, Kierkegaard, Spinoza, Eckhart, Rumi; Celtic Praise; Illustrated Book of Christian Literature; Celtic Parables; seria 366 Readings: from Buddhism, from Islam, from Hinduism, from Christianity etc).
Cartea sa  S-o recunoastem! , o prompta reactie politico-religioasa publica, incearca o redimensionare profitabila  atat pe termen lung, cat si pe o geografie extinsa  a recentelor evenimente dramatice din Statele Unite, o analiza obiectiva, departe de orice atitudine partizana, si, in masura in care acest lucru a fost posibil, atacand cat mai multe dintre problemele ridicate de la 11 septembrie incoace. Adoptand viziunea de ansamblu, cu incursiuni pertinente in trecutul, mai vechi si mai nou, al rivalitatii tulburi, de treisprezece secole, dintre crestini si musulmani, un fundal vital pentru intelegerea celor mai recente desfasurari, pastorul britanic desluseste, pe parcursul unei analize cu largi conotatii, simbolurile trecute si replicile lor actuale, straduindu-se sa articuleze un raspuns coerent la chestiunea viabilitatii respectului mutual dintre Islam si Crestinatate: divergentele politico-economice par a face pozitiile ireconciliabile, in timp ce asperitatile conflictului se atenueaza sensibil in sfera cunostintelor si a schimbului ideatic. Si totusi, se intreaba Van de Weyer, ce sta in puterea noastra de intreprindere pentru a favoriza primatul respectului reciproc in dauna animozitatii, uneori, cu accente fundamentaliste? Solutia recomandata este astfel simbolica mana, economica, de ajutor pe care este dator s-o intinda Occidentul lumii islamice si, concomitent, distinctia si respectul acordat, de aceeasi civilizatie crestina, acelor religii coexistente, care nu alimenteaza ura si bigotismul.
Discursul autorului, plurivalent prin prisma formatiei sale multidisciplinare, reuseste sa ne convinga de faptul ca, intr-un anume sens, chiar memoria miilor de victime ale sangeroaselor atentate de la 11 septembrie 2001, de pe teritoriul S.U.A., poate constitui provocarea adresata noua, tuturor, pentru a lucra in favoarea alinierii la o noua ordine politica si religioasa, pentru a desavarsi libertatea de a trai in pace, o pace purtand semnificatia prosperitatii, consecinta a libertatii politice, si a impacarii aduse de libertatea religioasa, ecuatia globalizanta propusa de Van de Weyer fiind completata de apelul la atitudinea ecologista fata de planeta care gazduieste atat tarile crestine, cat si pe cele musulmane.