Copii - dusmani ai poporului

Descriere

Am scris această carte, nedorind să iau cu mine în eternitate amintirile din deportare pe care am vrut să le afle şi cei care nu le-au trăit şi nu le vor cunoaşte, din fericire, decât din cărţi. în final, am simţit că m-am purificat, lăsând în urmă spaimele, angoasele, teama de Securitate şi am devenit, din nou, asemenea copilului pur, care a plecat în lume cu sufletul curat, nemaculat de ororile unei lumi nedrepte şi neiertătoare. Fără ura şi fără spaimele ce m-au însoţit o viaţă întreagă, mă simt liberă şi capabilă să pot ierta pe toţi cei care au trimis pe Golgota deportării 823 de oameni, bătrâni şi copii, femei şi bărbaţi, familii sau jumătăţi de familii, spre a ispăşi o vină inexistentă în faţa lui Dumnezeu. Fie ca şi Acesta să-i poată ierta! Lăcrămioara Stoenescu
Mi-ar plăcea să ştiu că această carte va ajunge repede pe masa cititorilor de bună credinţă, care prea tineri fiind nu au cunoscut direct abjecţia regimului comunist sau se îndoiesc de amploarea tragediei prin care am trecut. Ea are toate şansele să convingă întrucât reprezintă povestea mereu emoţionantă a copilului care îşi pierde copilăria. Este, cu alte cuvinte, o carte scrisă din perspectiva unei fiinţe smulse din universul magic al păpuşilor şi îmbrâncită nemilos în lumea infernului comunist, unde la numai zece ani va fi însemnată cu fierul roşu şi va primi stigmatul de „duşman al poporului“. Eugen Negrici