Romania si Antanta

Descriere

Cartea este inchinata marelui barbat Ion I.C. Bratianu, cel care a prezidat cele mai marete infaptuiri ale neamului �" dezrobirea pamintului stramosesc si Unirea cea Mare visata de veacuri �" impliniri ce au dus la cresterea Tarii si a prestigiului ei in lume. . Pentru generatiile de atunci, Transilvania si celelalte provincii romanesti aflate sub opresiune straina nu erau simple teritorii revendicate si nici o problema ce se putea discuta in liniste, in culise, ea era o necesitate de ampla respiratie morala, vitala pentru viitorul tarii. Pentru guvernul roman �" la cirma caruia, din ianuarie 1914, se afla Ion I.C. Bratianu �" s-a pus cu acuitate intrebarea: Romania si armata sa trebuie sa participe la uriasa confruntare declansata in vara aceluiasi an? Si, daca , cu cine mergem? Si mai ales cum si cind? de la Bucuresti �" cum a fost caracterizat de contemporani �" stia prea bine ca pe umerii sai si ai echipei de colaboratori pe care o formase cu grija apasa o imensa si coplesitoare responsabilitate. De altfel, toata viata lui, Ion I.C. Bratianu a fost preocupat de raspunderea, de datoria pe care o avea de indeplinit fata de numele si activitatea parintelui si indrumatorului sau, Ion C. Bratianu, cel care prezidase alaturi de Carol I Independenta Romaniei Moderne. . Scepticism? Mai degraba o extraordinara putere de percepere si intelegere a sensului evenimentelor, datorata si vocatiei de istoric, de scrutator adinc al faptelor vietii omenesti. Si pare o dovada in plus a temperamentului rational al inginerului absolvent al celebrei Scoli de Poduri si Sosele din Paris (1889), echilibrat, de o indrazneala cumpatata, care a fost dublata de o vointa magica. . Sef de partid si de guvern de la numai 42 de ani, Bratianu a stiut ca angajarea tarii in singerosul conflict ce se derula in apropierea fruntariilor sale insemna, de fapt, a pune in joc insasi existenta ei. Cu viitorul patriei si al poporului nimeni insa nu are dreptul sa se joace. Si acest lucru il invatase foarte bine. Fusese educat si deprinsese de tinar o larga experienta in acest sens. Dar tot asa de clar ii era si faptul ca neutralitatea declarata in Consiliul de Coroana la 21 iulie/3 august 1914 nu putea fi mentinuta la infinit si ca, in orice caz, nu reprezenta o solutie viabila de lunga durata. Bratianu a fost preocupat intens de cresterea permanenta a capacitatii de aparare a tarii, de sporirea valorii combative a armatei pentru ca interventia ei sa cintareasca in balanta victoriei finale. El cunostea si simtea prea bine sentimentele semenilor sai, nazuintele spre desavirsirea unitatii national-statale. Si de aceea a actionat ca un veritabil exponent al vointei nationale. Aceasta a cerut o modificare radicala a politicii externe romanesti, interesele Tarii impunind in cele din urma participarea ei la razboiul mondial alaturi de puterile Antantei: optiune pe care seful guvernului roman a luat-o inca din vara lui 1914, in pofida insistentelor batrinului rege Carol I. Marele diplomat a tratat doi ani �" cu deosebita prudenta, pentru a nu forta o intrare precipitata in conflagratie �" toate conditiile unei angajari in conformitate cu obiectivele fundamentale ale programului national, cu respectarea independentei si demnitatii statului roman. Eforturile sale au fost concretizate in Tratatul de Alianta si Conventia Militara din 4/17 august 1916, semnate la Bucuresti cu Antanta, prin care indeosebi conditiile de ordin politic formulate de premierul roman isi regaseau recunoasterea �" pentru intiia oara �" intr-un act oficial international.