Momente, schite, nuvele

Descriere

„Prima impresie pe care o comunică lectura schiţelor lui Caragiale este aceea a unui univers de infinită varietate, guvernat însă de o lege unică. Pentru că fiecare bucată în parte are farmecul unei miniaturi finisate desăvârşit, iar toate împreună capătă valoarea ansamblului pitoresc şi coerent, în care detaliile nu se dizolvă, ci se încarcă de noi sensuri, prin efectul relevator al perspectivelor conjugate. Diversitatea peisajului uman îngăduie şi chiar impune scrutarea lui din mai multe unghiuri, pentru a determina principalele incidenţe ale lumii care concură la definirea imaginilor alcătuitoare. Ceea ce trebuie subliniat de la început este că însuşirea unităţii nu reprezintă un simplu rezultat al contemplării ulterioare, ci decurge anume din proiectele scriitorului, urmărite de el cu deplină consecvenţă.” (Ştefan Cazimir) „în adevăr, examenul atent al nuvelelor atestă o construcţie logică şi stringentă. Scriitorul selectează cu grijă informaţiile necesare definirii caracterologice a personajelor, preparării, desfăşurării şi accelerării conflictului. Fiecare secvenţă se leagă de cea care o precedă şi de cea care o urmează, iar detaliile, cât de neînsemnate ori de gratuite aparent, se justifică în perspectiva deznodământului. Zarifopol vedea în această înlănţuire riguroasă influenţa teatrului clasic, ceea ce e probabil adevărat, fără a se exclude însă şi o altă înrâurire, cea a ştiinţei pozitiviste, cu predilecţia ei pentru explicaţii cauzale şi fundamentarea deterministă a proceselor de conştiinţă.” (Paul Cornea)