Amante si regine. Puterea femeilor

Descriere

De secole s-a spus ca a incredinţa unei femei orice responsabilitate de conducere ar fi un lucru impotriva firii, o insulta la adresa lui Dumnezeu, o incalcare a ordinii şi a oricarui principiu de justiţie. Şi totuşi, mai ales in anumite locuri şi timpuri ale istoriei şi intr-un mod particular in Franţa vechiului regim, acea putere femeile şi-au arogat-o incalcand de fapt legile şi obiceiurile; cea dintai dintre toate este Caterina de Medici, care pentru 30 de ani a reuşit sa menţina intacta autoritatea regala. Dar, alaturi de regine şi adesea concomitent şi in antgonism cu ele, alte femei (aşa-zisele regine ale inimii) au avut asupra echilibrului politic intern şi extern la monarhiei franceze in secolele care preced Revoluţia, o formidabila, deşi discreta, influenţa. Atotputernicele amante regale care, ca sa se strecoare in angrenajele puterii masculine fara sa fie zdrobite, au trebuit sa inveţe sa-şi puna la incercare viclenia, sa creeze alianţe, sa distribuie favoruri, sa corupa, sa pedepseasca şi sa iasa din scena la momentul potrivit. Despre unele dintre aceste femei, amante sau regine, de la Ana de Austria la Maria Antoaneta, de la Gabrielle d�'Estrées la Madame du Barry, care din presupusa lor slabiciune au facut un instrument de dominare, ne povesteşte acum Benedetta Craveri in Amante şi regine, o lucrare care reuneşte o solida competenţa cu o rara capacitate de a povesti.
"…ar trebui sa fie ţinute departe de orice magistratura, de locurile de comanda, de judecaţi, de adunarile publice şi de consilii, ca sa se ocupe doar de treburile lor femeieşti şi domestice." Jean Bodin, 1586
"Fericit esti tu, Cititorule, daca nu apartii acelui sex lipsit de libertate şi de acces la toate bunurile, ca şi, de asemenea, la aproape toate virtuţile. Nici n-ar putea fi altfel, din moment ce i se neaga participarea la indatoriri, la misiuni şi la functii publice, adica la putere, fiindca doar prin exercitarea cu moderaţie a acesteia din urma se nasc in cea mai mare parte a lor, virtutile. Un sex caruia ii raman ca unica fericire, ca unica şi suverana virtute, ignoranţa, servitutea şi facultatea de a mima prostia, daca acest joc ii face placere."
Marie de Gourney
Grief des dames, 1626