
* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții
„Amintiri care încă ard” de Marek Torčík, apărută la editura Curtea Veche, este o incursiune profundă și dureroasă în trecutul unui tânăr care își reexaminează copilăria și relațiile familiale sub lupa traumei și a absenței. Romanul, distins cu Premiul Magnesia Litera, reușește să captiveze cititorul printr-un stil narativ sincer, aproape crud, care nu se ferește să exploreze cele mai întunecate colțuri ale memoriei.
Protagonistul, a cărui voce alternează între prezent și trecut, încearcă să înțeleagă dispariția tatălui său și impactul acesteia asupra familiei, în special asupra mamei și a bunicilor. Fiecare amintire este ca o rană deschisă, iar Torčík descrie cu o precizie chirurgicală complexitatea emoțională a personajelor sale, de la durerea surdă a abandonului la resentimentele mocnite și la încercările disperate de a găsi sens într-o lume fracturată.
Limbajul este poetic, dar în același timp direct, evitând patetismul și concentrându-se pe esența sentimentelor. Autorul manevrează cu măiestrie metaforele legate de foc și ardere, care se regăsesc și în titlu, sugerând persistența durerii și capacitatea amintirilor de a consuma și de a modela prezentul. Fragmentarea narațiunii, cu salturi între diferite momente temporale, reflectă natura haotică a memoriei și dificultatea de a reconstrui o imagine coerentă a trecutului.
Un aspect remarcabil este modul în care Torčík abordează tema identității și a apartenenței. Protagonistul se confruntă cu moștenirea familială, cu secretele și tăcerile care definesc istoria familiei sale, și cu impactul acestora asupra propriei sale formări. Relația cu bunica, o figură puternică și enigmatică, adaugă o altă dimensiune romanului, scoțând în evidență tensiunile dintre generații și modurile diferite de a face față durerii.
„Amintiri care încă ard” nu este o lectură ușoară, dar este una extrem de recompensatoare. Este o carte despre supraviețuire, despre cum ne raportăm la traumele trecutului și cum încercăm să ne vindecăm rănile. Marek Torčík oferă o perspectivă autentică și emoționantă asupra condiției umane, confirmându-și statutul de voce importantă în literatura contemporană.