Între inovatie şi tradiţie în pictura religioasă românească din secolul al XIX‑lea : studiu de caz asupra picturii lui Gheorghe Tattarescu

     

* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții

Lucrarea Laurei Flore, „Între inovație și tradiție în pictura religioasă românească din secolul al XIX-lea: studiu de caz asupra picturii lui Gheorghe Tattarescu”, publicată la Editura Mega, reprezintă o contribuție importantă la înțelegerea unui segment adesea subestimat al artei românești – pictura religioasă de secol XIX. Autoarea abordează cu o rigoare academică remarcabilă complexa relație dintre modernizare și continuitatea tradiției bizantine, având ca pivot opera prolifică a lui Gheorghe Tattarescu.

Cartea nu este doar o monografie dedicată unui artist, ci o analiză profundă a contextului socio-cultural și teologic în care s-a dezvoltat pictura ecleziastică post-brâncovenească, marcată de influențe occidentale, dar și de o puternică dorință de a-și păstra identitatea. Flore demonstrează cu argumente solide cum Tattarescu, un artist format la Roma și profund influențat de academismul european, a navigat prin aceste curente, încercând să aducă un suflu nou în iconografie și frescă, fără a rupe complet legăturile cu canoanele tradiționale.

Unul dintre punctele forte ale volumului este modul în care autoarea detaliază inovațiile aduse de Tattarescu – de la adoptarea unei perspective renascentiste și a realismului în reprezentarea figurilor, până la introducerea de elemente narative și compoziționale noi. În același timp, este evidențiată și rezistența la schimbare, precum și compromisurile pe care artistul a fost nevoit să le facă, într-o perioadă în care comanditarii și publicul erau încă atașați de estetica bizantină.

Analiza iconografică este una exemplară, Laura Flore reușind să descifreze semnificațiile ascunse și simbolismul operelor lui Tattarescu, punându-le în dialog cu modelele sale de inspirație, fie ele italiene sau autohtone. Limbajul este accesibil, dar păstrează rigoarea științifică, transformând cartea într-o resursă valoroasă atât pentru specialiști, cât și pentru un public mai larg, interesat de istoria artei românești. Bogăția materialului ilustrativ, deși nespecificată în detaliu, contribuie, fără îndoială, la o mai bună înțelegere a argumentelor prezentate. „Între inovație și tradiție” nu este doar o carte despre Tattarescu, ci o frescă a unei epoci de transformări în arta românească, oferind perspective noi asupra dialogului dintre sacru și profan, dintre vechi și nou.