Credinţele ţăranului român despre cer şi stele

     

* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții

„Credinţele ţăranului român despre cer şi stele” de Ion Otescu, apărută la editura Astromix, este mai mult decât o simplă lucrare de cercetare; este o fereastră către un univers străvechi, cel al cosmologiei populare românești. Cartea reprezintă o incursiune profundă în modul în care țăranul român, de-a lungul secolelor, și-a construit o înțelegere proprie asupra fenomenelor cerești, integrându-le în viața cotidiană, în riturile agrare și în spiritualitatea sa.

Autorul, Ion Otescu, abordează subiectul cu o rigoare academică, dar și cu o sensibilitate deosebită pentru bogăția și complexitatea folclorului autohton. El nu se limitează la o simplă enumerare a credințelor, ci le analizează în contextul mai larg al mitologiei comparate, al astronomiei populare și al etnografiei. Cititorul va descoperi cum Soarele, Luna, stelele și constelațiile nu erau doar simple corpuri cerești, ci entități cu personalitate, influențând destinul individual și colectiv, marcând anotimpurile și ghidând practicile agricole.

Un aspect remarcabil al cărții este modul în care Otescu ilustrează persistența acestor credințe în limbajul popular, în proverbe, zicători, balade și basme. Fiecare capitol este o sursă de informații prețioase, dezvăluind semnificații adânc înrădăcinate ale unor termeni și expresii pe care adesea le folosim fără a le cunoaște originea. De la „Calea Lactee” văzută ca „Drumul Laptelui” sau „Drumul Sfinților”, până la „Ursa Mare” percepută ca „Carul cu boi” sau „Cloșca cu pui”, cartea reface hărțile mentale ale unui univers rural, plin de magie și semnificație.

„Credinţele ţăranului român despre cer şi stele” nu este doar o lectură educativă, ci și o experiență culturală ce ne reconectează la o parte esențială a identității noastre. Este o lucrare fundamentală pentru oricine este interesat de etnologie, folcloristică, istoria ideilor sau pur și simplu dorește să înțeleagă mai bine felul în care strămoșii noștri interacționau cu lumea din jurul lor, o lume unde cerul și pământul erau într-o continuă dialog.