* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții
Titlul „L-am cunoscut pe Șaliapin”, semnat de Semion Rozenfeld și apărut la editura Cartea Rusă, oferă o incursiune fascinantă în lumea unuia dintre cei mai mari artiști lirici ai secolului XX, Feodor Șaliapin. Această carte nu este doar o biografie, ci mai degrabă o colecție de amintiri personale și impresii subiective ale autorului despre legendarul bas. Rozenfeld, având privilegiul de a-l fi cunoscut îndeaproape pe Șaliapin, reușește să schițeze un portret complex și nuanțat al artistului, depășind simpla cronologie a evenimentelor.
Cartea se distinge prin stilul narativ direct și sincer, care îl aduce pe cititor în proximitatea evenimentelor și a personajelor. Rozenfeld nu idealizează figura lui Șaliapin, ci prezintă un om cu lumini și umbre, cu talentul său covârșitor, dar și cu particularitățile și, pe alocuri, excentricitățile sale. Sunt evocate momente cheie din viața și cariera artistului, de la începuturile sale modeste până la apogeul gloriei internaționale, însă accentul cade pe latura umană, pe interacțiunile personale și pe felul în care Șaliapin își trăia arta și viața.
Un aspect remarcabil al acestei cărți este modul în care autorul reușește să transmită atmosfera epocii, contextul cultural și social în care a trăit și creat Șaliapin. Relatările sale sunt presărate cu anecdote și observații subtile care îmbogățesc imaginea artistului și a lumii în care acesta evolua. Cititorul este invitat să descopere nu doar geniul vocal al lui Șaliapin, ci și personalitatea sa puternică, inteligența sa ascuțită și dedicarea sa necondiționată față de artă.
„L-am cunoscut pe Șaliapin” este o carte ce se adresează nu doar iubitorilor de muzică clasică și operă, ci oricărui cititor interesat de portrete umane autentice și de istorii personale care transcend timpul. Este o mărturie valoroasă despre un artist excepțional, oferită dintr-o perspectivă intimă, ce reușește să aducă la viață, cu delicatețe și respect, memoria unui gigant al scenei lirice. Este o lectură care completează imaginea publică a lui Șaliapin, adăugând straturi de profunzime și autenticitate.
