Moartea unui Robinson

Descriere

Dădu să deschidă portiţa veche de scîndură, dar, uitîndu-se mai atent în curte, încremeni aproape speriat, ca şi cum ar fi fost pe punctul de a săvîrşi o mare greşeală. Recunoscu însă numaidecît, la colţul casei noi, acoperită cu tablă albă, bătrînul dud, pe jumătate uscat, în vîrful căruia, înfipt într-o prăjină, un avion scorojit de lemn purta pe una dintre aripi o rîndunică. De-a lungul gardurilor din şipci şi din nuiele — pruni şi cireşi tineri se încovoiau la bătăile aspre ale vîntului.

Cristian se îndreptă spre clădirea măruntă a bucătăriei, din stînga casei, şi se uită prin geamlîcul pătrat al uşii ; nu văzu pe nimeni, dar îşi retrase tîrziu privirea dinăuntru, de parcă ar fi sperat să descopere totuşi pe cineva sau obiectele neînsemnate din încăpere i-ar fi stîrnit interesul. Lîngă el, se ivise un cîine voinic, negru ca smoala, cu un ciot de coadă ţinut băţos în sus ; îl privi fix pe băiat şi, mîrîind nedecis, cumva prevenitor, porni leneş către patului de porumb de mai la vale. Cristian se uită întrucîtva deconcertat după animal, se întrebă, poate, cum de nu fusese nici măcar lătrat...

Apăsă pe clanţă, împinse încet uşa şi trecu pragul, îşi roti din nou ochii prin cameră, părînd nu întru totul convins că nimerise unde trebuie, fără a fi însă