Între prestigiul numelui şi nedreptatea istoriei : generalul Traian Grigorescu, fiul eroului de la Mărăşeşti

Descriere

„În război am făcut maxim din ceea ce situaÈ›ia câmpului de luptă mi-a permis. Am suferit dureri fizice È™i morale atroce pentru prestigiul È™i demnitatea de ofiÈ›er. Am servit pe rege spunându-i totdeauna cu orice preÈ› numai adevărul È™i închinând prinÈ›ului moÈ™tenitor toată priceperea mea de pedagog È™i inima de soldat. Nedreptățit în armată, cum s-a evidenÈ›iat mai curând decât credeam, am cerut să fiu trecut în rezervă. Chemat prin surpriză în administraÈ›ia țării ca rezident regal, am înÈ›eles să fiu de folos È™i cred că am făcut È™i realizat maximum ce se putea realiza, în timp de un an, cât am lucrat fără răgaz. Când am părăsit rezidenÈ›a, am lăsat în toate domeniile, cu toată vitregia timpurilor, un program È™i o situaÈ›ie financiară care s-ar fi putut remarca, dacă interesa pe cineva. Am îndeplinit datoria tristă de a evacua în condiÈ›ii optime populaÈ›ia românească È™i avutul Dobrogei de sud È™i de a face proiecte necesare colonizării, fără a releva ce efort a reprezentat această operaÈ›iune. Tot ce am făcut fără răgaz a fost în modestia celui ce socoteÈ™te ca o datorie a închina totul țării.” (General Traian Grigorescu)