Între plată şi răsplată: Datoriile şi latura întunecată a bogăţiei

Descriere

Apărută inițial în 2008 - în plină criză financiară și cu trei ani înainte ca antropologul David Graeber să-și publice faimosul și enciclopedicul studiu privind datoria -, cartea autoarei canadiene Margaret Atwood investighează povara datoriei atunci când ea nu are legătură doar cu banii. Demersul lui Atwood, cunoscută în special pentru operele sale de ficțiune, este unul complex: în cele cinci capitole-eseu ale cărții, autoarea discută aspectele psihologice, sociologice, istorice, dar și teologice și ecologice ale conceptului de datorie, pronind de la experiența personală și a altora, de la studiile și cercetările realizate de specialiști, precum și de la opere de ficțiune, ca de pildă Neguțătorul din Veneția, Faust, Paradisul pierdut sau Poveste de Crăciun. Într-o sumară incursiune în antropolgia animală, autoarea sugerează că datoria și simțul dreptății sunt trăsături genetice pe care oamenii le au în comun cu alte primate. Pe axa spațiu-timp, Între plată și răsplată ne poartă prin Mesopotamia, Egipt și Grecia antică, în Europa medievală și modernă, apoi într-o lume a viitorului ce ar putea să fie.

Margaret Atwood este o autoare de literatură de ficțiune, premiată de două ori cu Booker Prize, care abordează erudit, riguros și documentat o problemă ce a frământat societatea încă din cele mai vechi timpuri. Între plată și răsplată reunește cinci prelegeri-eseu pe tema datoriei pe care Atwood le-a ținut în diverse orașe canadiene în cadrul conferințelor anuale Massey Lectures.

„În mod clar, pe Atwood nu o deranjează să fie privită drept atotcunoscătoare, iar cunoașterea de care dă dovadă este formidabilă. Pe parcursul a câtorva pagini, de pildă, face legătura dintre rezultatele unei simulări pe computer din 1970 cu personajele dintr-o carte pentru copii din epoca victoriană, pentru ca apoi să meargă în Asiria să discute originile semnelor zodiacale. Și toate au sens. Pare că a citit întreaga literatură occidentală și dă impresia că e o autoritate în materie de limbi străvechi.” The Guardian

„Atwood a îmbinat analiza riguroasă și înalta erudiție cu o imaginație jucăușă și seducătoare.” The New York Review of Books

„O carte echilibrată și în același timp capabilă să te scoată de pe cărările bătute ale gândirii.” The New York Times

De ce să cumperi cartea:

Pentru că este o abordare inedită, întoarsă pe toate fețele, a ideii de datorie.

Pentru că este o carte accesibilă oricărui cititor interesat de natura datoriei.

Pentru că prelegerile care stau la baza cărții au fost incluse în seria de documentare a CBC Radio One.

Cinci scurte citate care te-ar putea interesa:

Sclavia datoriilor nu este nicidecum ceva de domeniul trecutu­lui.

Fără memorie, nu există datorie. Altfel spus: fără poveste, nu există datorie.

„DATORIILE SUNT NOUA OBEZITATE“, spunea de curând cineva.

Se pare că intrăm într‑o perioadă în care datoriile au trecut prin cea mai recentă fază de inofensivitate, fiind și la modă, și încep să redevină un păcat.

Predicatorii din timpurile moderne pregetă să spună că un gest cu adevărat virtuos ar fi ca toți creditorii să își ardă pur și simplu registrele de socoteli, însă există motive temeinice de a crede că Isus voia ca noi să „iertăm“ datoriile financiare, la fel ca și păcatele de altă natură.

Câteva întrebări cheie din carte:

A fi datornic este ceva rău din punct de vedere moral? Este, de fapt, acest lucru un păcat? Și dacă da, ce fel de păcat și de ce?

Ce este mai de blamat – să fii datornic sau să fii creditor?

Se poate oare considera că unii oameni se bagă în datorii deoarece, ca la cursele de motociclism viteză, pot simți astfel un plus de adrenalină în viața lor altminteri monotonă?

Ce se întâmplă când oamenii nu își plătesc datoriile? Sau când nu pot să își plătească datoriile? Sau când nu vor să își plătească datoriile? Ce se întâmplă atunci? Și o derivație a aces­tei întrebări: Ce se întâmplă dacă datoria respectivă, prin însăși natura ei, nu poate fi rambursată cu bani?

„Cimpanzeii nu se limitează în tranzacțiile lor doar la mâncare; cu regularitate, între ei se produc schimburi mutuale de favoruri avantajoase sau situații de altruism reciproc. Cimpanzeul A îl ajută pe Cimpanzeul B să l învețe minte pe Cimpanzeul C și se așteaptă să fie ajutat la rândul lui. Dacă după aceea Cimpanzeul B nu pune umărul atunci când Cimpanzeul A are nevoie de ajutor, pe Cimpanzeul A îl apucă pandaliile și urlă. E ca și cum ar exista un catastif lăuntric infailibil: Cimpanzeul A simte perfect ce îi datorează Cimpanzeul B, iar Cimpanzeul B simte și el același lucru. Datoriile de onoare există, se pare, și la cimpanzei.”

Citește pe blog cinci fragmente ample selectate pentru tine de redactorul cărții.