Cand un rege pierde Franta

Descriere

Daca la inceputul secolului al XIV-lea Franta era cel mai puternic regat, bogat, foarte populat, un regat a carui protectie era cautata si care arbitra litigiile europene, dupa patruzeci de ani ea este aproape zdrobita pe cimpurile de lupta ale Razboiului de o suta de ani, are o populatie decimata de ciuma, dar, mai ales, nu are parte decit de regi mediocri, dar vanitosi. Bucuria poporului cind il numise pe Filip al Vl-lea "regele gasit" paleste dupa ce acesta isi mina armata din dezastru in dezastru, isi copleseste supusii cu impozite si nu face nimic pentru a nu lasa moneda nationala sa se deprecieze, nu intervine pentru a stavili coruptia functionarilor regali; astfel, porecla ia o conotatie negativa, insemnind mai degraba "cel parvenit". Dupa ce acesta cade prizonier englezilor in urma bataliei de la Poitiers, fiul sau preia conducerea regatului; este regele loan al ll-lea, supranumit cel Bun. Oare in cazul lui porecla este mai potrivita? insarcinat de papa Inocentiu al Vl-lea cu importante misiuni de negociere intre regii Angliei si Frantei, cardinalul de Perigord este cel care, in drumul spre Metz unde avea sa-l intilneasca pe Carol al IV-lea, imparatul Germaniei, discuta cu personaje din suita sa despre fata mai putin cunoscuta a unor evenimente care aveau sa duca la finalul dramatic al acestui indelungat conflict.