Bărbați fără femei

Barbati fara femei a fost o lectura surprinzatoare pentru mine, mai ales ca pare a nu avea nici o miza, totul incepe si se termina fara rezolutii, insa tocmai acest „decupaj” deschis il face interesant de citit. Bineinteles, am recunoscut si citeva dintre leitmotivele lui Murakami, de la referintele muzicale (in special jazz), la barurile intunecoase sau personajele misterioase, care apar si dispar, fara vreo explicatie. Ma intreb daca scriitorul schimba directia inspre un realism noir? De altfel, la o a doua lectura, tonul acestui volum are si ceva din Tsukuru Tazaki.…

Ei bine, daca sinteti fanii lui Haruki Murakami tocmai datorita faptului ca poate descrie cit de poate de candid si de firesc tristetile si pierderile omului contemporan, astfel incit sa resusciteze amintirile ce zaceau in memoria cititorului nezgindarite de ceva timp, atunci va va placea acest volum, asemenea unei melodii in surdina, ce vorbeste in locul vostru despre anumite rani exprimate lin sau, dimpotriva, prin note precum o apa intunecata si agitata, dar plina de licariri estetice, nu de goluri lugubre. In cazul in care nu ati citit pina acum o carte scrisa de Haruki Murakami, Barbati fara femei va poate familiariza cu temele repetate obsesiv in romanele sale.

Samsa indragostit este o reconstituire reusita a Metamorfozei lui Kafka: un om se trezeste intr-o camera, fara sa stie ce fusese sau cine fusese el, doar cu o confirmare inconstienta a faptului ca se numeste Gregor Samsa. Ca intr-o distopie cu Milla Jovovich, el trebuie sa se trezeasca, sa se ridice si sa invete pentru prima oara ce exista in jurul sau, cum i se misca picioarele si corpul, cu o senzatie indescriptibila de foame. Dar surpriza cea mai mare vine de la modalitatea in care se indragosti la prima vedere de o persoana la fel de napastuita ca el. Probabil cea mai frumoasa povestire din acest volum...

Pentru acest volum de povestiri, Murakami imprumuta titlul cartii lui Hemingway din 1927 (folosit si de alti autori in celelalte combinatii; spre exemplu, la Richard Ford – Women with Men, sau la Shahrnush Parsipur – Women without Men –, tradus anul trecut tot la Polirom); titlu care acopera foarte bine tematica celor sapte povestiri in care tot atitia protagonisti se confrunta cu diverse forme ale singuratatii, ale pierderii femeilor iubite si/sau ale convietuirii cu alte femei care, la rindul lor, lipsesc de linga barbatii lor. Richard Ford, in Women with Men, dar mai ales in A Multitude of Sins, unde radiografiaza diversele ipostaze ale despartirii sau ale infidelitatii, este interesat de procesul in sine, de felul in care se separa un barbat si o femeie. Murakami insa este mai preocupat de consecintele despartirii si, uneori, de modalitatile de consolare ale barbatilor in diverse relatii-simulacru.

Ce inseamna sa pierzi cu adevarat o femeie? Inseamna ca, intr-un moment de neatentie, viata sa iti scape printre degete si sa ia cu ea zimbete, nostalgii, plimbari cu masina pe acorduri de jazz spre nicaieri, partide de amor si mirosul pielii celuilalt, lucruri pe care nu le vei putea gasi in altcineva, momente care suprima realitatea. «Asta inseamna sa pierzi o femeie. Iar, la un moment dat, a pierde o femeie inseamna a pierde toate femeile.»