O espediţie română în Africa

O mare surpriza o constituie, pentru mine, volumul lui Dimitrie Ghika-Comanesti, O espeditie romana in Africa (Editura Polirom, 2016, cu o prefata de Mircea Anghelescu – extrem de bogata si lamuritoare). Autorul este un boier de vita veche, moldovan din judetul Bacau, care, in 1895, intreprinde, alaturi de fiul sau Nicolae, o calatorie in Africa Orientala; mai precis, in Somalia. Harta insotitoare a volumului – document de epoca si ea – ne ofera toate detaliile si topografia unui tinut, pentru noi, cu totul exotic. (…) Nu am cum sa povestesc eu pe scurt ce relateaza molcom, pe indelete, cu sarm si multe detalii naratorul, intr-o limba romaneasca de la 1900 de toata frumusetea. Farmecul limbii romane de acum peste o suta de ani – putem realiza iuteala cu care romana a ajuns urgisita de fel de fel de experti in chestiuni scolare – se conjuga cu intimplarile, nu putine, de care cei doi vajnici calatori-vinatori au parte. Volumul este insotit de numeroase fotografii alb-negru, extrem de sugestive pentru a ilustra aventura africana.

Cartea lui Dimitrie Ghika-Comanesti, O espeditie romana in Africa, e mai mult decit o naratiune memorialistica. Cititorul are acces in primul rind la o serie de aspecte ce tin de mentalitatea unei epoci de mult apuse. Prefata lui Mircea Anghelescu se dovedeste utila pentru conturarea orizontului de asteptare al cititorului de astazi. El nu uita sa precizeze care erau valorile si standardele de recunoastere sociala ale acelor vremuri: „expeditia urmarea in primul rind un scop sportiv, acela de a da ocazia celor doi calatori, Dimitrie Ghika-Comanesti si fiul sau Nicolae, sa vineze in Africa cele mai mari si mai periculoase animale salbatice si sa-si cistige, astfel, o reputatie europeana cu trofee cu care s-ar fi mindrit orice explorator de pe glob”. Mircea Anghelescu aminteste si cel de-al doilea motiv al expeditiei, acela de a face diverse observatii geografice, hidrografice, meteorologice, botanice asupra acelei parti a lumii cunoscute prea putin la acea vreme.

Dimitrie Ghika-Comanesti precizeaza ca scrierea acestei carti a pornit din dorinta de a vedea publicata, in limba romana, o relatare detaliata a respectivei expeditii. Mai trebuie precizat ca fiul sau a publicat, in limba franceza, o carte pe aceeasi tema. Cinq mois pays des Somalis (Geneva, 1898) s-a bucurat de o larga circulatie in epoca. Editia de fata a Espeditiei romane in Africa include si primul capitol al cartii scrise de Nicolae D. Ghika-Comanesti.

Cei doi boieri romani, pasionati de vinatoare, cu mari proprietati in zona Bacaului, au organizat o ambitioasa partida de vinatoare, extinsa timp de cinci luni, in Cornul Africii, pentru a exersa in voie impuscarea de lei, hipopotami si zebre. Organizarea espeditiei a fost judicioasa, cei doi calatorind la Londra pentru a obtine aprobarea autoritatilor imperiale britanice, avind in vedere ca acea parte din Somalia fusese anexata recent de Imperiul Britanic (cealalta revenindu-i nemultumitei Italii, ajunsa destul de tirziu la masa succesorala africana). La Londra, cei doi au facut si cumparaturi adecvate, fara sa se zgirceasca, achizitionind atit armament, munitie, cit si provizii, corturi, paturi etc., care au fost incarcate in lazi si expediate catre portul Aden, controlat de asemenea de britanici, din Yemen. Cei doi au luat vaporul care asigura legatura intre Trieste (la acel moment, port austro-ungar la Marea Adriatica) si India, debarcind in Aden, unde au fost intimpinati de comandantul administratiei engleze. Din Aden, britanicii i-au imbarcat pe o vedeta rapida care asigura siguranta coastelor somaleze (parca avem un deja-vu) si a importantei strimtori Bab el Mandeb – poarta catre India –, debarcindu-i in prafuitul port somalez Berbera, de unde cei doi aventurieri romani si-au inceput expeditia. [...]

Chiar daca Dimitrie Ghika-Comanesti recunoaste ca scrisul nu era punctul sau forte, el fiind mai degraba expert in arme si vinat, reeditarea aventurii celor doi romani in Cornul Africii reprezinta un valoros gest de recuperare, demonstrind ca si romanii au avut simtul aventurii, al observatiei si curaj.