Spre marginea luminoasă a lumii

Alaska anului 1885. Un erou de război pornit într-o expediție de explorare își consemnează în cele mai mici detalii experiența pentru a putea fi citită de Sophie, soția sa însărcinată pe care nu știe dacă o va mai revedea. La urma urmei, e o chestiune de supraviețuire într-o lume de-o frumusețe și de-o sălbăticie ieșite din comun, populată de triburi de indieni și de primejdii, o lume în care e loc destul și pentru foamete și pentru forțe superioare, de neînțeles. Pagină cu pagină, se conturează un tablou totodată fantastic și de un realism năucitor.

Spre marginea luminoasă a lumii se înscrie, la prima lectură, în seria romanelor de aventuri. Ai senzaţia că autoarea este un fel de Jack London cu fustă. Lupta omului cu natura şi cu sălbăticia, triburile de indieni şi obiceiurile specifice, dorinţa de a cunoaşte teritorii şi oameni noi, supravieţuirea în condiţii extreme, toate se regăsesc în cărţile ambilor scriitori. Inclusiv senzaţia că participi la aventură, că te încarci cu o energie extraordinară. Altfel, cartea lui Eowyn Ivey este mult mai elaborată structural şi ideatic. Iniţial, porneşte de la o călătorie reală în Alaska, întreprinsă în 1885 sub comanda locotenentului Henry T. Allen (locotenent colonel Allen Forrester din roman). Scriitoarea a consultat mai multe surse în acest sens, apoi a făcut o călătorie de cercetare pe o porţiune a fluviului Copper (devenit Wolverine în roman), subvenţioantă de Fundaţia Rasmuson. Hărţile, schiţele, fotografiile şi ilustraţiile vechi din carte au fost posibile prin mijlocirea unor prieteni artişti şi fotografi.