Bărbatul care nu voia să se dea jos din pat şi alte povestiri

Surprinzătoare precum o farsă inteligentă, insolite precum o poveste absurdă sub care se ascunde o lucidă observaţie asupra unor probleme apăsătoare, dar care duce la o soluţie aberantă, validată de turnura halucinantă a lumii ce se ia după ideile unui personaj excentric, incitante precum o parodie la adresa cutumelor înţepenite în ipocrizia falşilor puritani şi provocatoare precum o invitaţie la nesupunere morală adresată cu tactul exersat al unui gentleman care vrea să evite vulgaritatea, urmărind mai mult farmecul unei alternative sofisticate la o realitate fadă, aplatizantă, aceste proze scurte ar fi rămas în umbra altor cărţi scrise de Lodge. Norocul cititorilor seduşi de stilul lui David Lodge a fost interesul unui designer de mobiler, inspirat de povestirea Bărbatul care nu voia să se dea jos din pat, ce tratează într-o cheie absurd-suprarealistă epuizarea psihică a omului modern din societăţile civilizate.

Cum s-a născut însă cartea? Dintr-o întîmplare. O cititoare devotată a inventat o mobilă pentru uzul bărbatului care nu voia să se dea jos din pat, astfel încît personajul lui Lodge să poată trăi nestingherit și astfel. Autorul n-are ce face cu invenția cititoarei sale, așa că îi propune s-o expună undeva. Atîta că povestirea nu era cunoscută de cititori. În Anglia apăruse cu multe decenii înainte, într-un tiraj de vreo sută de exemplare. Așa că, spune autorul în prefață, a decis să scoată un volum în care să adauge celelalte povestiri ale sale, plus încă două, anume scrise pentru această apariție. Cîți autori ar recunoaște că au scos o carte de dragul unei singure cititoare despre care nici măcar nu știu mare lucru?! David Lodge face asta cu același umor fin pe care-l regăsești și în povestirile lui. Chiar dacă povestirile astea par niște felii de viață, cam ca în Oameni din Dublin de Joyce, cele mai multe sînt pure ficțiuni, chiar și cele scrise la persoana întîi. De altfel, ca să-i scutească pe cititori de presupuneri fără rost, Lodge explică pe scurt în postfață ce hram poartă fiecare dintre textele cărții. Și, în semn de omagiu pentru cititoarea sa, cea care a inventat o piesă de mobilier pentru un beneficiar care nu există decît în paginile cărții lui, scriitorul îi publică acesteia comentariul despre Bărbatul care nu voia să se dea jos din pat și despre obiectul născocit de ea.