Suntem dezrădăcinate. Călătoria mea şi poveştile altor fete refugiate din toată lumea

Am citit cartea asta și v-o recomand din toată inima. Malala nu spune doar povestea ei despre adaptarea la o nouă viaţă și dorul de casă, ci împărtășește și poveștile unor tinere pe care le-a întîlnit în timpul numeroaselor ei călătorii – tinere care şi-au pierdut familia, comunitatea și, adesea, singurul mod de viaţă pe care-l știau. În plină criză a migraţiei, în timp de război și conflicte izbucnite la graniţă, Sîntem dezrădăcinate este un avertisment important care amintește că fiecare dintre cei 68,5 milioane de oameni ce sînt strămutaţi în prezent reprezintă o persoană – adesea tînără – cu propriile sale speranţe și aspiraţii, care merită să trăiască în pace și să-i fie respectate drepturile universale.

Suntem dezrădăcinate. Călătoria mea și poveștile altor fete refugiate din toată lumea reunește vocile a zece tinere cărora războaiele din țările în care s-au născut le-au schimbat viața. Malala le-a întâlnit în călătoriile sale și a ales să-și spună povestea alături de ele pentru a trage încă o dată un semnal de alarmă în privința a ceea ce înseamnă, în zilele noastre, fenomenul migrației. (…) Toate acestea sunt poveștile unor învingătoare care devin astfel voci ale migrației pentru ca fenomenul acesta să fie mai limpede înțeles. Suntem dezrădăcinate este o colecție a unor istorii personale zguduitoare care ne fac să privim lumea în care trăim cu ochii larg deschiși.

Sîntem dezrădăcinate este, așadar, un volum care începe cu vocea Malalei, care își spune, pe scurt, povestea propriului exil forțat în Marea Britanie, după atacul asupra ei, dar care continuă cu povești și mărturii ale unor tinere care au fost, la rîndul lor, nevoite să-și părăsească țara, pentru că altfel și-ar fi pierdut viața. Fiecare poveste din acest volum este de un dramatism izbitor, reușind să transmită, pe calea confesiunii directe, durerea de a părăsi tot ceea ce îți este familiar, de a fugi pentru a-ți salva viața, adesea în condiții de o brutalitate inimaginabilă, în timp ce totul în jur se prăbușește. Este uimitor și impresionant faptul că aceste adolescente, adesea copii, la prima transmutare, au reușit să supraviețuiască unor traume uriașe, să depășească episoade negre, în care și-au pierdut părinții sau au fost martore la uciderea acestora și să aibă tăria de a continua și de a-și afirma încrederea în valori și realități mai bune. Mai mult, de a-și pune viața în slujba unei cauze care depășește propria experienţă, crezînd în puterea de a regenera, de a vindeca și de a împărtăși din ceea ce au descoperit, prin suferință, pentru o lume mai justă. (...)

Rolul acestei cărți este, firește, și acela de a schimba optica referitoare la situația refugiaților și a de crea spațiu pentru înțelegere, solidaritate şi respect. Dar este și acela de a le insufla speranță celor care cred că au ajuns la capătul puterilor și de a vorbi despre capacitatea excepțională de rezistență, optimism și generozitate a unor fete cu care multă vreme viața a fost puțin spus vitregă. Este o paradă exemplară de modestie, rezilienţă şi solidaritate, care aduce la lumină travaliul admirabil al unor semeni forţaţi să-şi ia viaţa de la capăt într-un loc străin şi adesea ostil, după ce au trecut, cu eforturi inimaginabile, prin coşmarul de a pierde totul.