Povestiri bizare

Întocmai ca un lichid care își schimbă forma și nuanța, realitatea lumilor despre care Tokarczuk scrie de-a lungul carierei sale și, mai ales, în acest nou volum de povestiri, este o posibilitate palpabilă, oricît de stranie și, adesea, sordidă. Iar asta se întîmplă tocmai pentru că autoarea nu se îndepărtează niciodată de existența umană, ci țese căi către lumile posibile și nemaiîntîlnite, pornind de la elemente concrete, mundane. (…) Prin tot ceea ce scrie, misiunea Olgăi Tokarczuk reușeș­te. Atîta vreme cît o citim sîntem, fără îndoială, mai aproape de adevăr și de ceea ce ne dorim, în fapt, de la viață.

(…) cu inventivitatea ei uneori extraordinară și cu un dar de a povesti despre cele mai bizare lucruri cu o rafinată simplitate, poloneza te convinge că, în cazul ei, jurații Academiei Suedeze au nimerit-o.

Cele zece proze din volumul Povestiri bizare iau pulsul civilizaţiei occidentale actuale. Însă, în loc să emită concluzii, scriitoarea deschide ferestrele spre interpretări infinite. Asemenea marilor autori de povestiri ciudate avînd un mesaj extras din actualitate, Olga Tokarczukte năucește. Îţi prezintă, la început, evenimente recognoscibile, familiare. Ai putea spune că nimic nu pare ieșit din comun în primele pagini. Apoi se instalează acel ceva straniu, ce apasă peste banal, deși nu este deloc vizibil. Această prezenţă invizibilă schimbă ușor sau, dimpotrivă, brutal, traiectoria cotidianului.

(…) principalul aspect care atrage în cazul celor zece povestiri din volumul de față, de la Editura Polirom, aspect de altfel valabil pentru întreaga literatură a Olgăi Tokarczuk, constă în libertatea, naturalețea cu care autoarea se plimbă prin timp, din trecutul îndepărtat pînă într-un viitor insolit, ca și cînd timpul acesta nu ar fi decît o axă pe care să își înșire poveștile, o infinită și captivantă axă a poveștilor.

Deși fiecare text poate fi citit separat, Povestirile bizare sînt decupaje din realitate, dintr-o lume „formată din cercuri concentrice care înconjoară un spațiu central”, o lume formată din mai-mult-decît-ceea-ce-se-vede. Citind-o, poți coborî iarăși în universul kafkian, iar starea este asemănătoare cu cea a filmelor lui Lanthimos. Cu scriitura inteligentă, cu o voce naratorială mereu surprinzătoare, Olga Tokarczuk este un punct de reper al literaturii contemporane de calitate, iar povestirile stranii nu sînt decît motive de a aprecia ambiguitatea, dar și de a deveni un cititor-pasager (nu degeaba prima povestire din volum se intitulează chiar „Pasagerul”)!