Vicky, nu Victoria

Am citit ”nymphette_dark99”acum doi ani și mi-a plăcut extraordinar de mult. Am tânjit după continuare multă vreme și iată că, într-un final, am citit-o și eu. Nu numai că mi-a plăcut, dar pentru mine ”Vicky, nu Victoria” este una dintre puținele cărți pe care vreau să le citească toată lumea. Mi s-a părut de zece ori mai bună decât primul volum și dacă aș putea, m-aș apuca din nou de ea chiar acum. Nici nu știu de unde să încep. Cartea aceasta m-a lăsat cu atât de multe sentimente, încât aș putea scrie un volum întreg despre ea. Mi-a plăcut tot. Acțiunea, personajele, scrisul lui Nemerovschi, ideea cărții, scenele, intriga, nebunia care iese dintre paginile cărții. ”Vicky, nu Victoria” este pur și simplu electrizantă! Nu am mai citit de mult o carte care să mă facă să simt că toată lumea mea s-a schimbat. Pe Cristina am descoperit-o la 14 ani, când încă nu înțelegeam foarte bine despre ce este vorba în cărțile ei. Înțelegeam acțiunea, dar nu și ce se ascunde printre rânduri. Acum înțeleg și îmi place atât de mult cum scrie, că aș putea să îi citesc lista de cumpărături și aș fi fericită. Îmi doresc ca într-o zi să am toate cărțile ei în bibliotecă, pentru că este absolut fenomenală, ca om și ca scriitor. Ea are curajul să spună lucruri de care lumea se ferește. Prin personaje ciudate, întâmplări tragicomice și dialoguri amuzante, Nemerovschi îți arată exact cum stau lucrurile și transmite emoții care te răvășesc. Ea știe să se facă înțeleasă și să vorbească cititorului de parcă ar fi față în față. ”Vicky, nu Victoria” este o carte care are puterea de a schimba lumea, iar Vicky, personajul, mi se pare vocea unei generații întregi. Generația care nu acceptă tot ce primește, care iese în stradă și strigă că nu este bine așa, cea care se revoltă când trebuie. Cuvintele Cristinei te fac să te ridici de pe scaun și să pornești o revoluție pentru că te-ai săturat de nedreptățile din lume. Se joacă cu mintea ta, te fac să îți pui întrebi și să încerci să nu te complaci. Ca deobicei, personajele m-au fascinat și m-au amuzat teribil, iar complexitatea și nebunia lor nu vor înceta niciodată să mă uimească. Mi-au plăcut toate personajele, chiar și cele care te fac să râzi cu prostia lor, pentru că ele completează povestea. Maturizarea lui Vicky este vizibilă, ea reflectând mai mult asupra lumii și asupra persoanei ei. Sentimentele pe care aceasta le trăiește sunt bine transpuse, cititorul experimentând o mulțime de emoții în timpul lecturii. Intriga te ține în priză de la început. Școala lui Vicky și a lui Tedy a ars, iar vinovatul s-ar putea să fie chiar Tedy. Fără nici un mod de a-l contacta, Vicky încearcă cu disperare să afle ce s-a întâmplat cu el. În același timp, rememorează întâmplările pe care le-a trăit din primăvară, de la petrecerea lui Dev. Situațiile prin care trece Vicky sunt uneori greu de imaginat, dar extrem de amuzante și arată România într-o lumină foarte adevărată. Am urmărit aventurile lui Vicky cu sufletul la gură, m-am regăsit în gândurile ei, am râs, am găsit citate memorabile, m-am revoltat și m-am îndrăgostit din nou de romanele Cristinei. ”Vicky, nu Victoria” nu numai că este o carte bună, dar este dovada clară că în România există scriitori care ar trebui citiți în toată lumea și care au talentul de a reprezenta un curent literar. Vă recomand cartea aceasta din tot sufletul! Este o lectură antrenantă, plină de nerv, umor, adevăr și emoție!