Umanii

Cum sa nu iubesti Umanii? Si nu ma refer acum doar la cartea lui Matt Haig (care este MI-NU-NA-TA, apropo). In ciuda actiunilor lor nesabuite si a alegerilor lor reprobabile, intotdeauna am fost o fana a oamenilor. Dar parca niciodata nu i-am iubit asa mult ca acum, cand mi-a fost dat sa ii descopar prin ochii unui extraterestru venit pe Pamant cu ganduri nu tocmai pasnice.

"[...]oamenii sunt, din multe puncte de vedere, la fel de stranii pe cat v-ati astepta sa fie. In mod sigur, e adevarat ca, la prima vedere, v-ar ingrozi infatisarea lor.

Insesi fetele lor contin tot soiul de ciudatenii respingatoare, infioratoare. Un nas central protuberant, buze acoperite cu o piele subtire, primitive organe auditive externe cunoscute sub numele de 'urechi', ochisori mititei si niste sprancene fara nicio noima. Toate acestea necesita mult timp pentru a putea fi asimilate mental si acceptate.

La inceput, obiceiurile si normele lor sociale sunt o enigma capabila sa te deruteze complet. Subiectele lor de conversatie sunt arareori lucrurile despre care ei chiar vor sa discute, si as putea scrie nouazeci si sapte de tomuri despre partile corpului lor pe care le considera indecente si despre normele de eticheta referitoare la imbracaminte [...]

O, si nu care cumva sa uitam de Lucrurile Pe Care Le Fac Pentru A Deveni Mai Fericiti si care, de fapt, Ii Fac Sa Se Simta Nefericiti. Aceasta este o lista infinita. Ea include: mersul la cumparaturi, privitul la televizor, acceptarea unei slujbe mai bune, obtinerea unei case mai mari, scrierea unui roman semiautobiografic, educarea puilor lor, aplicarea unor tratamente care sa le faca pielea sa arate intru catva mai putin batrana si nutrirea unei vagi dorinte de a crede ca s-ar putea, totusi, ca toate acestea sa aiba un sens."

Asa incepe relatarea, nesperat de haioasa si emotionanta a celui mai simpatic extraterestru de la E.T. incoace. Si o tine tot asa pana la ultima pagina. Matt Heig a scris carti pentru adolescenti si acest lucru se oglindeste in stilul lejer, foarte usor de urmarit - indiferent daca alegei sa citesti in romana sau in engleza. O carte scrisa parca pentru a umple Facebookul de citate (nu o spun intr-un sens negativ) si pentru a mari randurile cititorilor de SF. Cei care ma cunosc stiu ca pot numara pe degete cartile SF citite si pe degetele de la o singura mana cartile SF care chiar mi-au placut (iar 3 dintre ele sunt din aceeasi serie). Pana si eu sunt extrem de surprinsa de cat de mult a putut sa imi placa romanul de fata. Desi, la drept vorbind, nu este SF tipic - poate tocmai de aceea mi-a si placut atat. Mai in gluma, mai in serios, mi se pare ca Umanii se incadreaza in genul SF chic - nu zic ca exista acest gen, zic doar ca ar trebui. Cu siguranta ca nu sunt singurul Toma Necredinciosul dintre cititori, in sensul ca am refuzat mult timp sa citesc carti SF, convinsa fiind, dupa cateva experiente hardcore, ca nu sunt pentru mine. Umanii lui Matt Haig au harul de a vindeca cicatricile lasate de experientele literare vatamatoare din trecut si de a deschide apetitul si pentru alte carti tangente (sa nu ne aruncam cu capul inainte) cu genul SF. Atata doar, sa nu va asteptati sa mai dati prea curand peste Emily Dickinson si poeziile ei in vreun roman SF.

Intr-o noapte ploioasa de vineri, ceva se intampla cu profesorul Andrew Martin. Acesta se trezeste in mijlocul strazii, fara haine (si fara sa le inteleaga utilitatea), fara pofta de mancare si fara niciun sentiment fata de sotia si fiul sau. Singura fiinta pe care pare sa o tolereze este Newton, cainele familiei care se presupune ca ii apartine. Dar lucrurile se schimba rapid, pe masura ce "Andrew" ajunge sa cunoasca indeaproape rasa umana. Trimis pe Pamant pentru a se asigura ca Ipoteza Reimann va ramane doar o ipoteza (rezolvarea ei dandu-le posibilitatea umanilor sa acceada la un nivel de cunoastere mult prea avansat) prin omorarea celor care ar putea avea o legatura cu rezolvarea ei, Vonnadorianul nostru ajunge sa ii protejeze fix pe cei pe care ar fi trebuit sa ii elimine. Transformarea lui, din extraterestrul dezgustat de oameni intr-un extraterestru mai uman decat omul al carui corp l-a uzurpat, este marcata de revelatii care mai de care mai amuzante, apogeul fiind atins de cele 97 de sfaturi pentru un uman. Va prezint doar un mic teaser:

4. Tehnologia nu va salva umanitatea. Oamenii o vor salva.
16. Tragedia e doar comedia care nu a ajuns la indeplinire. Intr-o buna zi vom rade de asta. Vom rade de tot.
23. Fericirea nu e aici, in afara. Fericirea e acolo, inauntru.
82. Daca tu crezi ca ceva e urat, uita-te mai atent. Uratenia e doar un esec de vedere.

In spatele ghidului de tratare cu umanii se ascund reflectii asupra unor teme precum dragostea, casatoria, nemurirea, durerea, mila. Finalul te va gasi dorindu-ti sa iti amintesti cat mai multe din cele aprox. 25000 zile care ti-au fost date - poate suna pesimist, dar nu este cazul. Cartea aceasta este cel mai eficient tratament impotriva depresiei si un reminder constant ca, inainte de toate, suntem Umani. Nu oameni, ci Umani. O sa para ciudat la inceput apelativul de umani, dar este cum nu se poate mai potrivit in context. O sa cititi cartea si o sa intelegeti.

Inchei aici, concluzionand esenta cartii tot cu un citat (ca doar v-am zis ca aveti de unde alege):

"Intr-o buna zi umanii vor locui pe Marte. Dar nimic de acolo nu va fi mai captivant decat o singura dimineata cu cerul acoperit de nori de pe Pamant."