Tocilara: De la geek la sic (Vol 1)

Seria ”Tocilara” de Holly Smale a fost publicată în Marea Britanie în 2013, iar în 2016, cartea a fost adusă în România de editura Gama. Chiar dacă Young Adult nu mai este un gen pe care îl abordez frecvent sau în care mă regăsesc, mă bucur că am avut ocazia să îmi reamintesc de anii în care citeam numai cărți de genul acesta. ”Tocilara” este o lectură ușoară, care te relaxează și te face să uiți de grijile de zi cu zi.

Cartea m-a captivat și, la final, mi-am dat seama că mi-a plăcut mult. Cu toate acestea, i-am oferit trei stele, nu pentru că ar fi ceva greșit cu ea, ci pentru că nu m-am putut regăsi în ea. Practic, am notat cartea bazându-mă pe relația mea cu ea și pentru că așa am simțit că este corect.

Termenul de ”geek” definește persoanele inadaptate social, care nu țin pasul cu moda și care preferă să își petreacă timpul singure. Harriet Manners poate fi descrisă perfect în felul acesta. Singurii ei prieteni sunt Nat și Toby, iar cel din urmă este mai mult un urmăritor decât un prieten. La 15 ani, Harriet are ca activități doar vizionarea documentarelor, învățatul și ascunsul sub mese atunci când lucrurile devin prea dificile pentru ea.

Harriet este aruncată într-o lume complet nouă pentru ea în momentul în care se duce la o prezentare de modă cu Nat, care visează de mică să devină model. Deși Harriet nu îi înțelege dorința și pasiunea, aceasta își susține prietena. Problema apare în momentul în care nu Nat este cea descoperită de un agent de modă, ci Harriet. În ciuda faptului că lumea modei nu reprezintă o atracție pentru personajul principal, ea decide să pornească în această aventură în speranța că astfel va pune capăt lungului șir de insulte primite în fiecare zi de la colegii ei de școală.

Totuși, moda nu este atât de ușoară pe cât s-a așteptat Harriet. Sacrificiile și problemele care vin la pachet cu această meserie nu merită efortul. Încet, dar sigur, Harriet începe să realizeze că secretul fericirii nu constă neapărat în schimbare, ci în acceptarea de sine și conștientizarea faptului că niște vorbe venite din partea unor străini nu sunt importante.

Am avut o mică problemă cu cartea în momentul în care Harriet a decis să încerce să se schimbe pentru a fi acceptată de ceilalți. Aceasta este una dintre problemele majore ale generației mele: greutatea de a ne accepta pe noi înșine și de a nu fi influențați de cuvintele celorlalți. Adolescenților le este greu să înțeleagă că încrederea de sine este vitală, iar o carte care spune că pentru a fi fericiți trebuie să ne schimbăm nu este tocmai o idee bună. Însă, atunci când Harriet realizează faptul că nu trebuie să se schimbe pentru a fi fericită, mi-a plăcut enorm mesajul transmis și am ajuns la concluzia că ”Tocilara” este o carte importantă pentru adolescenți, care oferă o lecție necesară, într-un mod plăcut: printr-o poveste drăguță, amuzantă, relaxantă, în care tinerii se pot regăsi. Reacțiile amuzante ale lui Harriet sunt un deliciu pentru cititor, iar umorul fin îți oferă un motiv de a râde pe tot parcursul cărții.

Cu toate că poate părea un roman ușor, subiectele pe care le abordează sunt delicate și importante, iar autoarea folosește celebra tactică a romanelor de succes: show, don’t tell. Acțiunea este dinamică, cu destul de multe schimbări de situație pentru a-ți păstra interesul treaz. Diversitatea scenelor oferă o continuă schimbare în ritm, iar personajele sunt numai potrivite cu intriga.

În concluzie, consider că merită să citiți ”Tocilara”. Este o poveste cu și despre adolescenți, perfectă pentru o zi la plajă, care spune o lecție prețioasă!