Prințul fractal

„Prințul fractal” este o carte care trebuie savurată. Asta înseamnă să citești încet. Eu, cel care sunt obișnuit cu volume groase, am făcut un efort de voință să citesc cu atenție fiecare frază. Pentru că în această carte, fiecare frază valorează cât un paragraf.

Fiind continuarea „Hoțului cuantic”, se citește cam în același fel. Personaje total separate unele de altele a căror destin se îmbină într-un mod spectaculos de simplu, propoziții concise și atât de la obiect, încât dacă ratezi una, pierzi continuitatea poveștii, acțiune și poveste în același timp, tehnologii cu adevărat de neexplicat, explicate până la urmă.

Prințul fractal este mai scurtă decât prima parte, ceea ce, așa cum am menționat, pe mine m-a făcut să o citesc cu mai multă atenție. O primă lectură se poate face relativ repede, dacă sunteți familiari cu tehnologiile descrise în „Hoțul cuantic”. Dar, urmează un dar, recomand a doua lectură. Sunt atâtea ramificații, locuri ascunse și povești nespuse într-o carte de 280 de pagini, încât încă sunt uimit de cursivitatea ei.

De la început, nu este o lectură ușoară, dar nici complicată doar de dragul de a induce cititorul în eroare. Necesită un pic de atenție, dar dacă deja ați trecut de „Hoțul cuantic” sunteți pregătiți.

Cum comparația cum „Hoțul cuantic” este inevitabilă, o să spun că la început, orașul Oubliette de pe Marte avea mai mult farmec decât Sirr-ul, orașul apărat de Peceți împotriva codului-sălbatic de pe un Pământ în ruine. Dar pe parcurs ce narațiunea se dezvoltă, m-am simțit atras de acest Sirr, un loc atât de diferit de Oubliette, aproape opusul lui, aș putea zice. În același timp tema poveștilor este captivantă și nu am decât cuvinte de laudă pentru cum autorul a reușit să împletească nemurirea poveștilor cu nemurirea upload-ului conștiinței. Știința și poveștile, amândouă pot oferi nemurire și amândouă sunt la fel de importante pe Pământ.

În mod ciudat, nu am menționat de Jean le Flambeur, faimosul hoț cu memoria incompletă. Asta pentru că orașele din fiecare roman, „Hoțul cuantic” și „Prințul fractal”, anume Oubliette și Sirr sunt pline de viață și de o atracție aparte. Există povestea principală care cumva are rolul de a definitiva locațiile fascinante în care se petrece acțiunea.

În „Prințul fractal” începem să vedem motivațiile Fondatorilor, a puterilor din spatele Universului și ne pregătim de un război „civil” între aceștia, cu repercusiuni asupra cetățenilor obișnuiți din univers. Deși, dacă m-a învățat ceva Prințul fractal, este că nu există cetățean obișnuit și fiecare are povestea lui unică.