Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele

În general, prefer să citesc cărțile în anotimpul în care se petrece acțiunea poveștii. Și cu toate acestea, căldura de afară m-a determinat să caut o oază de răcoare într-o poveste nu despre naivitate, cum ai fi tentat la început să crezi, ci despre inocență: Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele.

Piesa de teatru pentru copii scrisă de Matei Vişniec este de o puritate și o sensibilitate greu de atins când construiești o poveste antrenantă și plină de tâlc. Nu e doar povestea unui om de zăpadă care începe să se topească sub lumina caldă a Soarelui şi caută să își întâlnescă «gâdele» pentru a-l ruga să-l cruțe, ci este și o poveste despre curaj şi bunătate, iubire pentru celălalt şi ciclicitatea inevitabilă a lumii, a vieţii. Urmând dictonul „dăruind vei dobândi”, omul de zăpadă se dăruieşte pentru a-i ajuta pe ceilalți: rândunica primește mâna-mătură ca să-şi facă din paiele ei cuib, iepurelui flămând îi dăruiește nasul-morcov, marmota își va hrăni puii cu nasturii-nuci, lupul răcit se va încălzi cu fularul şi căciula.

Piesa poate fi considerată și una filosofică, prin aluziile religioase bine plasate și inteligente. Religia creștină este prezentă prin faptul că Omul de zăpadă vede în Soare un fel de Dumnezeu, corbul „rău de gură” și rece îl întruchipează pe corbul care a fost trimis de Noe să găsească pământ și a eșuat, iar bufniţa – simbol al întunericului spiritual – sugerează îndepărtarea de la calea cea dreaptă, iar rândunica este un simbol al luminii, al speranţei. O aluzie la mitologia greacă este castorul care îl însoțește pe omul de zăpadă peste fluviu și care este plătit cu gura-castană; acesta îl întruchipează pe Charon, luntrașul lui Hades în Lumea subpământeană: „Luntraşul nostru, domnul Castor, cel care ne traversează dincolo de fluviu, te va ajuta să sari pe un sloi de gheaţă şi să ajungi în ţara soarelui-răsare”. În aceeași notă religioasă, aproape de finalul vieții sale, bunătatea omului de zăpadă se arată din nou: sleit de puteri, acesta îl roagă pe Soare să aibă grijă de prietenii lui, dăruindu-i pipa sa din lemn de bambus și renunțând să-i mai vorbească despre problema pentru care dorise să-l întâlnească.

Ciclicitatea vieții este extraordinar de frumos redată la finalul piesei prin aluzia la maternitate, la cele 9 luni de sarcină, când Soarele, vădit emoţionat de susținerea pe care o are omul de zăpadă din partea celor cărora le-a dăruit câte ceva, „îşi şterge pe furiş o lacrimă” şi îl transformă pe omul de zăpadă într-un nor: „Vei plana timp de nouă luni pe deasupra câmpiei şi a pădurii, pe deasupra norilor şi a vântului… Vei fi un vis viu, un vis cuibărit în gustul vieţii şi în plăcerea de a trăi a copiilor… Şi peste nouă luni, când va veni din nou iarna, vei redeveni om de zăpadă, cel mai bun prieten hibernal al copiilor…”

În final, omul de zăpadă se topeşte şi din el nu mai rămâne decât „o mică inimă roşie, luminoasă, care palpită”, sugerând că tot ce contează este iubirea – o altă aluzie la dogma creștină.

Mereu mi-am pus problema de ce ai publica o carte în ediție bilingvă. Care sunt avantajele și dezavantajele. Din punct de vedere economic, sunt numai avantaje: preț redus de tipărire se traduce prin preț mai mic la raft, deci volum mai mare de vânzare. Din punct de vedere al educației, avantajele sunt și mai mari: citind textul, copiii sunt astfel expuși atât la limba maternă, cât și la o limbă străină; curiozitatea lor înnăscută îi va face să vrea să afle cum se citește un anumit cuvânt în cealaltă limbă și îi va ajuta să identifice cuvintele noi din interiorul textului în limba străină prin raportarea la echivalentul în limba maternă. Totodată, într-o lume globalizată și multiculturală, o carte bilingvă este mult mai ușor de împărtășit cu prietenii sau chiar cu familia (extinsă sau nu). Unicul dezavantaj pe care îl văd în demersul de a publica volume în mai multe limbi este calitatea traducerii – ceea ce poate fi însă prevenit. Nu știu cum este traducerea în cazul piesei de teatru de față, întrucât nu sunt vorbitoare de limba franceză, dar sunt convinsă că editura Arthur a acordat o atenție suplimentară acestui subiect.