Nerve: adevăr sau provocare

O carte buna teen-lit relaxeaza mintea mai mult ca orice altceva. Este o pauza bine venita intre Franzi Kafka, Cartaresti si Tolstoi. Nu ca m-as fi omorat cu acesti minunati autori, in loc sa-mi fi petrecut ultimele luni plutind pe norisori de literatura dulce, fara asperitati. Ce mi-a placut la “Nerve” este faptul ca iti prezinta o realitate distorsionata, in care cumva, recunosti multe elemente, daca nu chiar pe toate. Ideea de a vedea cat de mult s-ar putea impinge limitele informatiei digitale, cred ca este o tema cu potential pentru o multime de carti SF, cu teme apocaliptice, distropii sau utopii. Desigur, “Nerve” nu face asta intr-un mod complex (sau complicat), limitandu-se la perspectiva unei adolescente de liceu si explorand situatia strict de la nivelul acesteia. Poate ca in alte circumstante, fenomenul “Nerve” ar fi servit ca tema unui roman complex, cu numeroase planuri si situatii inedite pe care le-ar genera. Dar aici, avem de a face cu o situatie destul de restransa. Personajul principal este Vee. Ca orice adolescenta (posibila din filmele americane, care nu se vor curata de clisee in veci), Vee este indragostita de un baiat de la ea din liceu, are un prieten bun, veteran “friendzone” care o place in secret si o prietena mai populara decat ea. Vee se ocupa cu machiajele actorilor din cercul de teatru al liceului. Isi face veacul prin culise, invidiind pe cei care sunt aplaudati la scena deschisa, inclusiv pe prietena ei buna, Sydney. Chiar daca nu recunoaste de la bun inceput, Vee este foarte nemultumita de lipsa de atentie, iar acest lucru o macina. Pe de alta parte, avem realitatea virtuala a unei retele imense de jocuri tip “Adevar sau Provocare”, ce se desfasoara cu regularitate in toata lumea (inclusiv in zona personajelor). Aceasta platforma pe nume Nerve, gazduieste filmari de la provocarile (mai putin adevarurile) servite jucatorilor. Si mai cuprinde “like-uri”, observatori (un fel de abonati), profiluri personale si ce mai vreti voi. Ca si grad de invadare a intimitatii este cam de 100 de ori mai mare decat Facebook, la fel si ca siguranta in utilizare. Desi initial reticenta, Vee devine curioasa, apoi dornica de a incerca provocarile Nerve. Acesta isi momeste participantii cu premii fabuloase, gandite tinand cont de dorintele ce reies din datele lor de pe internet. Astfel, desi initial pe Vee o atrage doar castigarea simpatiei colegilor, ulterior premiile puse in joc sunt din ce in ce mai valoroase, ajungand pana la lucruri aproape imposibil de refuzat. Insa si provocarile sunt pe masura. De la a te face de ras in public pana la a juca rol de prostituata, Nerve pare ca nu cunoaste limite de absurd. Singurul avantaj al lui Vee in acest joc nebunesc (si tampit as adauga) este faptul ca Nerve a cuplat-o cu un partener “belea”: Ian, un tip superb si [inserati atribute de tanar irezistibil]. Foarte posibil ca jocurile Nerve sa o ia la un moment dat razna si sa devina cu adevarat periculoase. Si daca trecem peste dilemele “Cum ar putea asa ceva sa aiba fani si adepti?” sau “Cum ar putea fi asa ceva legal?”, putem urmari traseul de soricei in labirint al jucatorilor. Vee, fata care abia a iesit din culise, se va trezi fix in centrul atentiei unei planete intregi, care o va urmari la fiecare pas pe durata provocarilor. Este o carte care – sincer acum – te tine intr-un suspans considerabil. Oricat de stupid ar fi jocul (chiar si Vee uneori), situatia prezentata este una limita, tensionata si greu de imaginat. Paginile se dau una dupa alta cu inflacarare, fiind greu sa anticipezi ce se afla la urmatoarea cotitura. Finalul e cam abrupt – asa numita “Coada de Peste” pe care nu o agreez, dar care probabil inseamna pregatirea unui nou volum Nerve. Sau o alta carte care ne va aplica unde de soc.