Insuportabila usuratate a fiintei

Simt cum aș exploda de cuvinte, aș vrea să descriu în mii de chipuri senzațiile și ideile provenite din lectura cărții. Dar nu pot! Mă blochez.

E prima mea întâlnire cu Milan Kundera deși mi-o doram de multă vreme. Se pare că acum a fost timpul…

Despre Kundera se știe că este un scriitor ceh, născut la Brno, refugiat în Franța. Nu mi-aș fi imaginat vreodată că amalgamul de politică, iubire, filosofie, trăiri, introspecții, analize mă va face să-mi doresc a citi din nou cartea într-un viitor apropiat. Nu e o lectură exagerată, nu mi s-a părut ca o piatră de moară, dar are nevoie de timp și de deschiderea minții pentru a sedimenta.

Cartea prezintă dramele intelectualilor anilor 60, din Praga sau chiar de peste hotare. Unii care trăiesc în comunism, alții care sunt doar curioși la adresa lui, oameni care vor admira de departe pe cei ce au decis să rămână închiși într-un regim care îi limitează, îi subjugă, le anihilează statutul. Acțiunea începe cu Primăvara Pragheză, odată cu invazia rușilor și implementarea primelor restricții comuniste.

"Tereza îşi amintea de primele zile ale invaziei. În toate oraşele oamenii dădeau jos tăbliţele cu denumirea străzilor, iar pe şosele înlăturau panourile indicatoare, pe care erau înscrise numele localităţilor. Într-o singură noapte Cehia devenise o ţară fără nume. Timp de şapte zile, armata rusă rătăcise pe soşelele Cehiei, fără să ştie unde se află."

Dar departe a fi cartea o scriere politică. Regimul politic a fost cumva un background al dramei umane, un soi de completare a unei analize asupra firii omenești. Fără acel background, într-adevăr, nu ar fi ieșit atât de bine în evidență personajele, așa cum fără ele cartea nu ar fi fost ce a ajuns astăzi.

Tomas, un chirurg renumit, intelectual Praghez, un afemeiat (dar aparținînd acelei tipologii care nu amestecă iubirea cu sexul, considerând că dacă întreține relații cu alte femei nu trădează iubirea uneia singure), o cunoaște pe Tereza, o fată a celor 6 coincidențe pe care o ia de soție. Spun fata celor 6 coincidențe deoarece o serie de 6 întâmplări a făcut ca Tomas să o cunoască și ea să ajungă la el precum copilul din coșul de nuiele de pe râu. Cumva povestea lor se încadrează în greutatea vieții, opusul ușurătății (a cărei protagonistă o putem considera pe Sabina, una din amantele lui Tomas, o artistă excentrică) ființei. E complicat de povestit.

Dacă aș povesti cartea sau aș încerca să-i analizez din orice punct de vedere trăsăturile aș face un terci. Nu mă simt în măsură și nici îndreptățită să comentez această carte. Pot spune doar că mi-a plăcut nespus de mult și că a devenit una din favoritele mele. M-am regăsit, pe rând, în multe din personajele cărții, dar cel mai mult în ființa lui Franz, intelectualul de la Geneva care mereu a văzut de departe dramele și și-a dorit să militeze pentru una. Pentru a atrage atenția celor pe care îi iubește? Pentru a simți că a făcut ceva important în viață? Pentru a face pe alții să fie mândru de el? Pentru a ieși din sfera kitsch-ului? Cine știe?

A, era să uit. Romanul oferă o viziune extraordinară asupra kitschului. Din punct de vedere istoric, etimologic etc., kitschul își schimbă semnificația. Ce înțelegem noi azi prin acest termen, ce vedem e nimica toată.

Citiți cartea! E singurul îndemn pe care-l pot aduce, vă spun că merită.