Imparatul mustelor

Se spune despre Împăratul muștelor că e o carte pentru adolescenți, alături de De veghe în lanul de secară. Nu știu ce să spun, deși e tare bine scrisă nu-mi imaginez cum nu ar putea șoca (sau poate asta e impresia dată de faptul că am citit-o târziu, căci dacă stau bine și mă gândesc sunt o mulțime de cărți citite pe vremea copilăriei ale căror scene acum mi se par brutale, de exemplu în Robinson Crusoe sau Albă-ca-zăpada) anumite scene de la finele cărții. Acțiunea m-a ținut cu sufletul la gură iar descrierile sunt grozave, personajele foarte fain conturate ce amintesc de experiențele fiecăruia din noi, deoarece autorul a abordat o plajă largă de caractere.

Despre ce-i vorba: Un avion se prăbușește iar un grup de copii se trezește fără compania adulților pe o insulă din mijlocul Pacificului. Aici trebuie să învețe să supraviețuiască, să vâneze, să se gospodărească, să-și împartă sarcini între ei. Încearcă ei să țină un foc aprins care să emane fum pentru a-i vedea vapoarele care trec pe-acolo (dacă trec – ce nu pricep eu e faptul că, dacă erau în avion, înseamnă că aveau familii care i-au așteptat și totuși nu pare, din carte, că i-ar fi căutat cineva), să-și construiască adăposturi și să-și aleagă un șef.

Singuri pe insulă copiii trebuie să-și învingă frica, să lupte cu propriile coșmaruri și să se adapteze la un stil de viață cu totul diferit. Vor reuși sau nu, nu vă spun, însă vă spun că dacă sunteți slabi de înger s-ar putea să vă șocheze anumite detalii.