Ghid de intelepciune pentru mame si fiice

De obicei ghidurile îmi par a fi cărțulii scrise de oameni rigizi care întind rânduri interminabile despre „cum să“, însă „Ghidul de înțelepciune pentru mame și fiice” nu a fost așa. M-am simțit așezată la o masă din sticlă perfect curată, într-o grădină plină cu trandafiri galbeni, iar autoarea a început să-mi vorbească pe un ton prietenesc.
Alexandra Stoddard este autoarea a peste 25 de cărți despre lifestyle și dezvoltare personală. Am avut contact doar cu acest ghid, însă sunt sigură că urmează și altele pentru că observațiile sale despre relațiile sănătoase mamă- fiică sau oameni-oameni mi s-au părut a fi general valabile, scrise din vasta experiență și din dragostea pentru oameni.
Cartea este mai degrabă o colecție de gânduri pentru o femeie în devenire, femeie care pe parcurs va afla că există o linie subțire între teribilismul regăsit în expresia "carpe diem" și atenția oferită clipei prețioase a prezentului.
O altă idee pe care am împărtășit-o de-a lungul lecturii este cea a nevoii de ordine și nu, nu e vorba despre tulburarea obsesiv-compuslviă. Niciodată nu am rezonat cu ideea de ordine în dezordine. “Dacă avem în jur haos și dezordine înseamnă că și alte laturi ale vieții noastre sunt în neorânduială (…) Când avem casa în dezordine, nu numai că suntem mai stresați și mai împovărați de griji, dar avem și tendința să amânăm decizii importante pentru sănătatea și binele nostru.”
Autoarea combină ordinea cu nevoia tabieturilor echilibrată cu nevoia de spontaneitate. “Viața e adesea complicată. E bine să ne bucurăm de spațiul nostru și să ne aventurăm dincolo de el”. Mi-a plăcut că, pentru a-și întări ideea, Alexandra Stoddard a folosit două versuri din Florile răului: Splendoare și răsfăț în jur/ Și rânduială și huzur.
Bineînțeles că ordinea este un factor ce ține de preferințele fiecăruia, însă ar putea fi experimentat de un... „dezordona". Poate fi life changing, cine știe?
De curând am mers la o conferință unde s-a discutat despre grupuri, echipe și oameni dependenți de grupul din care fac parte, această dependență restricționându-le posibilitatea de a cunoaște alți oameni care îi pot inspira. În Ghidul Alexandrei Stoddard am regăsit aceeași idee despre selecție și cunoaștere. Bineînțeles că este imposibil să nu cunoaștem și laturile negative, ele sunt constructive la rândul lor și bineînțeles că este sănătos să aparținem unor prietenii vechi (ca să nu spun grupuri de oameni), însă “este firesc să ne atașăm de oamenii care au atins excelența, care se dăruiesc muncii lor, care spun povești interesante, care ne recomandă cărți, care ne prezintă prietenilor și se interesează de viața noastră (…) și dacă suntem sufficient de norocoși ca să ne împrietenim cu ei, aceste suflete rare și fascinante vor învăța și ele de la noi, acest schimb este emoționant.”
Spre sfârșitul cărții autoarea amintește despre echilibrul (în orice: de la alimentație la relație) pe care și eu îl consider vital.
Modul sănătos de construire a relațiilor pe care ea îl oferă poate fi rezumat în cuvintele: “Vom avea cu toții o viață mai armonioasă dacă ne eliberăm de dominația patriarhală sau matriarhală. Nu ar trebui să existe o ierarhie între cei doi, ci un echilibru în care fiecare este apreciat pentru contribuția sa.”
Ghidul de înțelepciune pentru mame și fiice este ca o cutiuță cu idei optimiste, cu sfaturi inteligente care te fac să ai chef de lucru, iar dacă te regăsești în capitolele despre ordine, economie și nevoia tabieturilor, parcă te și alinți un pic. Mama mea a savurat cartea, eu i-am împărtășit bucuria gândurilor și recomand cartea. E o lectură numai bună pentru zilele de relaxare, pentru drum sau pentru weekenduri leneșe.