Blândeţea nopţii (ediție de buzunar, traducere nouă)

     

Nu se aplică în toate cazurile, însă de cele mai multe ori trebuie să plătim un preț în schimbul a ceea ce ne aduce satisfacție, trebuie să facem anumite compromisuri. Trist e că uneori acea satisfacție se poate întoarce în cele din urmă împotriva noastră. De ce? Pentru că am ales greșit. Pentru că am pariat pe ce nu trebuia. Cam asta, zic eu, e și povestea lui Dick Diver. Medic cu mult potențial de a se face remarcat, Dick încalcă regulile de etică și se îndrăgostește de Nicole Warren, o tânără foarte bogată și în același timp foarte bolnavă. Dornic de a o vindeca pe aceasta de schizofrenia pricinuită din cauza unor abuzuri din copilărie, dar și de a rezolva un caz extraordinar ce poate să-l facă și mai cunoscut, Dick se apropie atât de mult de Nicole încât ajunge să o ia în căsătorie. Nu neg, comportarea lui denotă a fi vorba de dragoste adevărată. Totuși, tind să cred că nu complet dezinteresată. Sprijinul și iubirea lui Dick par într-adevăr să o ajute pe Nicole. Aceasta ajunge să se simtă mult mai bine. Au împreună doi copii și par a fi un cuplu invidiat de toți. Armonia, eleganța, pofta de viață și petrecerile par să fie lăudate de cei din jurul lor. Se pare totuși că aparențele înșeală și de data aceasta. Nicole încă este fragilă și oarecum dependentă de Dick. Așa că, atunci când în cadru apare tânăra Rosemary, echilibrul ei are de suferit. Povestea e privită din trei unghiuri diferite, fiecare cu partea lui de adevăr. În prima parte aflăm părerea lui Rosemary despre soții Diver. Ea tânjește după o dragostea ca a lor. O admiră pe Nicole și în același timp îl adoră pe Dick. Aceștia o iau sub aripa lor protectoare, ba chiar o invită alături de ei la diferite petreceri sau în excursii. Totuși, Rosemary trădează încrederea lor seducându-l pe Dick. Acesta din urmă simte nevoia de a relaționa cu o femeie normală, căci după apariția lui Rosemary, crizele lui Nicole reapar. Pe o parte e de înțeles, Dick începe să se simtă mai mult medic decât soț și probabil ar vrea ca și nevoile lui să fie în prim plan, nu doar ale lui Nicole. Alături de Rosemary se simte din nou bărbat, se simte dorit și aceste trăiri îl incită și îl fac să spere că își poate redobândi viața de dinainte. Oare așa o fi? Nicole simte că Dick se distanțează și începe să conștientizeze că e timpul să se schimbe, să poată trăi bazându-se pe forțele proprii, să se desprindă de acea dependență ce o îmbolnăvește mai tare. Ea descoperă că poate iubi din nou și că această iubire o face mai puternică decât credea că poate fi. Prinde curajul de a-și întinde aripile și decide să divorțeze de Dick. Din medic stăpân pe situație, Dick devine oarecum pacient, căci acum el suferă și nu-și mai găsește echilibrul interior și nu se mai recunoaște, nu mai știe cine e și ce vrea. Nicole și Rosemary din contra, devin mai puternice și mature. Fiecare din cei trei și-a dorit să obțină ceva, însă în cele din urmă au obținut altceva. Totuși, în ce scop, cu ce preț și oare… a meritat? Recunosc, scriitura lui Fitzgerald nu m-a captat foarte tare și lectura a durat mai mult decât de obicei. Mi-aș fi dorit să presare mai multă acțiune ici acolo și firul narativ să fie mai antrenant, mai incitant. A fost interesantă de urmărit transformarea lui Dick, însă nu suficient încât să mă fascineze. “Când oamenii au așa de mult de oferit celor din afară, asta nu trădează o lipsă de intensitate lăuntrică?” “Relațiile cele mai trainice se leagă atunci când cunoști piedicile și, cu toate astea, îți dorești să le păstrezi.”