Asasin la feminin

     

‎"Asasin la feminin" ne duce in lumea organizației Elite, care încearcă din răsputeri să conducă lumea din umbră și câteodată chiar reușește, povestea ei şocând cititorul prin similarităţile cu organizațiile ștampilate în mod oficial drept teroriste. Cine oare poate decide sacrificiul unei vieți în schimbul salvării altora? Mitul majorității democratice este detronat prin simplul termen de victime colaterale. Simpla comparație între agentul-erou versus teroristul-criminal ne arată că uneori linia care îi desparte este aproape inexistentă. Dar când acest agent este o femeie frumoasă, asasin profesionist şi totodată o conştiinţă umană, singura scăpare este să devină o fantomă în propria ei viață. Alina vs. Alex Alina preferă cafeaua cu mult lapte, muzică și lumânări când este acasă și un Glock de 9 mm când este în misiune pe teren. Alex iubește plimbările lungi, o adoră pe Alina și poate lichida un om în mai puțin de cinci secunde. Alex este prietenul Alinei, iubitul ei, mentorul ei, fundația distrugerii întregii ei vieți. Persoana care este responsabilă pentru transformarea ei într-o mașină de ucis extrem de eficientă. Alex este soțul Alinei, însă mariajul lor nu este nimic altceva decât o acoperire convenientă pentru misiunile în care sunt trimiși. Câteodată, Alina se întreabă cum ar fi să aibă o viață normală. Normalitatea este foarte greu de atins într-o existență fantomatică, lucrând pentru o organizație inexistentă. Organizația Operațiuni Anti-teroriste Ultra-Secrete (Elite) este o organizație ultra-secretă care nu există, condusă de oameni care nu există. O organizație fără titlu oficial, neînregistrată nicăieri, fără dosare și ai cărei angajați sunt fantome. Nu există coduri de referință și nu este parte integrantă a niciunui serviciu de informații. Elite există dincolo de invizibil, fără a fi constrânsă de lege, fără analiza mass-mediei. Alina este o rebelă. A fost o rebelă înainte de recrutarea ei ca agent operativ și ramâne o rebelă și după. Nu se sfiește să se răzvrătească fățiș împotriva regulilor cu care Alex încearcă să o modeleze. Dacă până atunci regulile generale după care se ghida viața ei - și orice viață normală, nu-i așa? - erau să nu furi, să nu minți, să nu... ucizi, acum totul este diferit. Acum i se cere să mintă, să fure, să omoare, și în general să facă absolut orice pentru a-și îndeplini misiunea. Si culmea, Alex este cel care trebuie să o învețe toate astea. Nu mai vorbim despre încrederea în oameni, ceva natural pentru Alina, pe care Alex încearcă cu disperare să o distrugă. Până la urmă, realitatea în SSO se află de cealaltă parte a oglinzii față de societatea normală. Lucruri lipsite de importanță în lumea noastră, cum ar fi un gest, o frază, poate chiar un zâmbet, încrederea în cineva, pot deveni greșeli fatale în realitatea de dincolo. Cineva care trebuie să trăiască ucigând, care trebuie să aducă moartea prin simpla-i prezență nu poate zâmbi, vorbi, trăi usor. Poate face toate astea, dar nu la fel ca oamenii normali. Rebeliunea instinctivă a Alinei se manifestă din plin împotriva celor care doresc să o plaseze sub control, însă învață repede regulile jocului și devine chiar foarte bună în jocul ei aproape zilnic cu moartea, la fel cum învață să manipuleze politicile și pericolele lumii întunecate din care se trezește că trebuie să facă parte fără acceptul ei în prealabil. Însă Elite nu o poate controla. Nimeni nu poate. Chiar dacă joacă după regulile ce i se impun, nu se adapteaza sistemului și nu-și vinde sufletul, păstrându-și compasiunea, umanitatea și emoțiile. Alina rămâne complexă și tridimensională într-o lume limitată emoțional, unidimensională, de unde și complexitatea dramei întregii ei existențe. La început nu știe exact ce să simtă despre rolurile pe care trebuie să le joace în misiunile în care este trimisă, în afară de frustrare și ostilitate, însă trebuie să se adapteze rapid cerințelor și modus-ului operandi Elite dacă vrea să supraviețuiască. Cu timpul însă, devine mult mai sofisticată și controlată în emoțiile pe care le afișează, începând un fel de joc psihologic personal cu Elite și demonstrând nu numai că poate să joace după regulile ei proprii, ci că poate deveni chiar mai bună decât ei la jocul lor. Prin asta nu urmărește să urce treptele ierarhice ale organizației din care face parte. Singura ei aspirație este să-și trăiască frânturile de viată care i-au mai rămas cu cât mai multă integritate. În sensul acesta este foarte ambițioasă. Poate să joace jocul, este extrem de bună la el și singurul lucru pe care-l vrea este să câstige bataliile propriei ei vieți, incapabilă să devină o mașină de ucis. Conflictul psihologic este enorm, Alina devenind fără voie un asasin de elită care posedă mai multă umanitate si conștiință decât ar trebui pentru binele ei. Libertatea, sau lipsa ei, reprezintă de fapt drama centrală. A fi liberă să aleagă orice în viață nu mai este o opțiune pentru Alina, cu atât mai puțin a se ghida după ceea ce-i spune inima. Odată cu pierderea libertății a pierdut și posibilitatea de-a alege între bine și rău, trebuind să se mulțumească cu ambiguitatea noii lumi din care face acum parte. De aceea, acțiunile agenților operativi Elite nu par de multe ori prea diferite de cele ale teroriștilor împotriva cărora luptă, făcând dificil de tras o linie clară între unii și alții. Alex Therein este un asasin profesionist. Pare un om de oțel, nu cunoaște frica în timpul misiunilor sau în afara lor, dar în mod paradoxal nu a reușit încă să-și distrugă complet orice urmă de conștiință. Alex este de fapt mai mult o fantomă dacă-l comparăm cu un om normal și trebuie să fie așa ca să poată ucide pe oricine i se ordonă. Lui nu-i mai pasă de lucrurile pe care oamenii normali le găsesc importante, sau măcar stimulante, trăiește într-o altă dimensiune în care nu există emoții inutile. Cu toate acestea însă, între el și Alina se stabilește o conexiune foarte puternică. Alina reprezintă singurul suflet cu adevărat pur din lumea întunecată ce-l înconjoară. Alex reprezintă un mister nu numai pentru oamenii din jurul lui, ci mai ales pentru Alina, care nu-i înțelege aparenta răceală sufletească. Romantismul și sensibilitatea pe care ea le simte mai mult la nivel instinctiv în el, o duc mai degrabă cu gândul la un fel de cavaler modern. Relația paradoxală rece-fierbinte dintre cei doi devine și mai complicată datorită jocului aproape zilnic cu moartea în timpul misiunilor la care trebuie să participe. Probabil cea mai arzătoare întrebare este: o iubește Alex pe Alina cu adevărat? Și până la urmă nu putem răspunde la această întrebare decât urmărind acțiunile lui Alex în ceea ce-o privește pe Alina, ținând cont de existența siguratică și rece în care cei doi sunt nevoiți să supraviețuiască. Până la urmă, Alina l-a schimbat pe Alex de când a apărut în viața lui, și dacă până atunci el se considera mort din punct de vedere sufletesc, ceva se trezește la viață în inima lui din acel moment. Alina este motivul pentru care Alex începe să-și dorească din nou viața, chiar cu prețul pierderii controlului absolut pe care-l prețuiește atât de mult. Trebuie să întelegem că un om care a ucis atât de mulți oameni, de multe ori chiar fără să știe de ce, un om care a văzut atât de multă moarte în jurul lui, nu poate rămâne întreg la minte fără un control strict al emoțiilor, pentru a se proteja de realitatea în care trebuie să supraviețuiască. Înainte de Alina, nu exista nimic pentru Alex decât munca pe care o făcea. SSO, și mai apoi Elite îi cer ori să facă ceea ce trebuie, ori să moară. Nu există alte opțiuni: te supui ordinelor, ori ești lichidat. Iar pentru Alex, care este un perfecționist, alegerea morții nu reprezintă nimic mai mult decât o evadare. Așa că decide să trăiască și tot ceea ce-i rămâne este munca lui pe care o face la modul superlativ. Nu neapărat din mândrie, ci pentru că nu mai are nimic altceva. Asta încearcă să-i insufle și Alinei, faptul că pentru a deveni un asasin desăvârșit trebuie să devii complet rece, să nu dezvalui niciodată nimanui cine ești cu adevărat, ce simți cu adevărat, pentru a nu da acces nimănui la orice slăbiciune s-ar ascunde pe dinăuntru. Pe de altă parte, este și o formă de onestitate, în sensul că atunci când colegii lui Alex îl privesc în ochi, știu sigur că nu reprezintă nimic pentru el. Și de fapt așa stau lucrurile în Elite; oamenii ca atare nu există, sunt numai niște executanți care trebuie să funcționeze la cel mai înalt nivel. Un mod excelent de a controla totul, începând de la emoții, până la nevoi si dorințe personale. Cu toate acestea, în viața lui Alex apare această ambivalență odată cu apariția Alinei. Nu-i pasă de nimeni și nimic, dar îi pasă, poate chiar prea mult pentru binele lui, de Alina. Asta nu înseamna însă, că-i arată cu adevărat ce simte. Alex nu se mișcă, nu gesticulează, nu se exprimă ca un om normal. Dimpotrivă. Economia totală de gesturi, cuvinte, mișcări nu sunt egalate decât de aura letală pe care o degajează. Singura poartă prin care-i este îngăduit Alinei să patrundă câteodată sunt ochii lui în care citește adevărate romane, însă niciodată mai mult de cateva fracțiuni de secundă, niciodată suficient de mult timp pentru ca ea să înțeleagă dacă a întrezărit fragmente din propria ei imaginație, sau ceva real. Alex nu este un bărbat real, ci o iluzie creată cu ajutorul oglinzilor. De aceea nu afișează nicio emoție, cu toate că trăirile lui interioare sunt extreme. Ca atunci când în ciuda faptului că este bulversat sufletește, îi arată Alinei documentele care atestă execuția ei pentru a o face să înțeleagă că ea nu mai există pentru lumea reală, umanitatea ei nu mai contează nici măcar din punct de vedere oficial și ca atare poate fi anihilată cu prima ocazie când nu respectă regulile. Îl doare enorm să-i facă asta femeii pe care o iubește, însă știe că trebuie dacă vrea să o ajute să supraviețuiască. Violență, intrigă, iubire și ură, atracție și respingere într-o lume întunecată și complicată, Elite reprezintă opusul societății ideale. În această lume atât de secretă încât devine fantomatică, agenții operativi devin la fel de fantomatici. Odată intrați în joc, nu se mai pot retrage, nu pot pleca acasă la terminarea programului de lucru. Elite le acaparează viețile complet, invadându-le simțurile, intimitatea, de cele mai multe ori chiar gândurile. Cu toate că luptă în numele binelui, Elite nu garantează absolvirea de păcatele pe care trebuie să le comită în numele acelui bine. Dimpotrivă, Elite reprezintă purgatoriul personal al fiecăruia. Cartierul General al Organizației Operațiuni Anti-teroriste Ultra-Secrete (Elite) este o oază subterană, unde întunericul este la el acasă, străbătută de coridoare întunecate; un buncăr post-modern ale cărui surse de lumină sunt mai mult ecranele monitoarelor. Elite este un loc foarte opresiv în care sistemele de securitate sunt mai importante decât viețile celor ce-i asigură continuitatea. Nimeni nu găsește prea multe locuri care să nu-i evoce un sentiment puternic de a fi prins într-un Iad fără de sfârșit, în adâncurile căruia noii recruți sunt remodelați și reprogramați într-o nouă identitate cu un trecut fals. Când pășesc în lumea reală, agenții operativi nu simt că ar fi eroi care luptă pentru binele omenirii. Și de fapt nici nu sunt. Ei trebuie să mintă, să înșele, să comploteze, să asasineze. In lumea lor morala se opune în mod direct logicii, datoria anulează iubirea și umanitatea, autoritatea anulează compasiunea, eficiența justifică victimele colaterale. Bret vs. Alina Brett Taylor încearcă din răsputeri să conducă lumea din umbră și câteodată chiar reușește. Șeful suprem al organizației Elite este considerat un erou de către unii, cel care păzește lumea din umbră, însă pentru alții nu este decât un ticălos fără milă și compasiune, un asasin fără conștiință. Singurul lucru pe care îl prețuiește este controlul absolut, de aceea se amestecă în mod direct în viețile personale ale agenților lui operativi pentru a-i ține sub control. Adevărul este însă, că pentru a conduce o organizație ca Elite, este nevoie de cineva ca Brett, este nevoie de duritatea lui sufletească. Și ca rezultat, oricine poate fi sacrificat, nimeni nu este de neînlocuit. Odată cu apariția Alinei, ordinea perfectă a lumii lui Brett este aruncată în aer. Alina posedă acel ceva interior care îl irită și îl impresionează în același timp, amintindu-i că nu mai are puterea de a fi complet uman. A pierdut de mult acea calitate datorită lucrurilor pe care le-a văzut si le-a făcut. Într-un fel o respectă, chiar dacă existența ei îl irită. Nu numai că e o femeie frumoasă, dar în ciuda faptului că nu renunță la conștiința ei, devine un asasin profesionist de excepție. La un moment dat, chiar se regăsește în acțiunile ei, mai ales atunci când sfidează toate regulile impuse. Brett îi apreciază rebeliunea chiar în momentul în care încearcă să i-o suprime. Șocantă pentru cititor este dezvăluirea metodelor folosite de Brett Taylor - prin intermediul Elite, și implicit prin intermediul agenților operativi - pentru a duce misiunea, orice misiune, la bun sfârșit. Cu toate că există o concepție generală în legătură cu rolul serviciilor de inteligență de a proteja populația civilă, Elite și cei care acționează din umbră în numele ei ne arată partea întunecată a acestei lumi. Cine oare poate decide sacrificiul unei vieți în schimbul salvării altora? Mitul majorității democratice este detronat prin simplul termen de victime colaterale. Simpla comparație între agentul-erou versus teroristul-criminal ne arată că uneori linia care îi desparte este aproape inexistentă. De aceea, similaritățile între Elite și organizațiile ștampilate în mod oficial drept teroriste sunt de-a dreptul șocante, ca spre exemplu nevoia de-a reuși în acțiunile lor cu orice risc, indiferent de pierderile de vieți umane. Lumea de dincolo de linia care reprezintă societatea normală este una întunecată, în care fiecare umbră poate reprezenta o amenințare. De aceea, Elite nu are un agent-erou în adevăratul sens al cuvântului, și de fapt, dacă stăm să ne gândim bine, nici nu poate exista așa ceva atâta timp cât în atribuțiile lor intră asasinatul. Lumea Elite este conturată cu suspiciune, jocuri politice și manipulări, lupta pentru putere, dominația celor din jur. Câteodată lupta împotriva terorismului mondial cade pe locul doi în favoarea războaielor personale. Alina, Alex, Brett, și ceilalți agenți operativi trăiesc în iad, iar cheia este absența totală a legilor aplicabile în lumea normală. Conceptul de bine și rău nu este clar definit, ci mai degrabă intercalat, interdependent. De aceea, odată cu dispariția conștiinței morale, agentul operativ ne apare într-o lumină diferită, un personaj care își construiește propriul cod moral în funcție de victimele pe care trebuie să le lase în urmă, fie că sunt colegi sau prieteni căzuți la datorie, ori criminali vânați cu sânge rece. Alina Marinescu devine un astfel de personaj. Acțiunile ei, trăirile, valorile și speranțele ei devin un standard după care ne putem ghida în această lume a umbrelor pentru a-i înțelege eșecurile ori reușitele. Imaginea unei femei frumoase, dar și violente, care este capabilă să ucidă fără a clipi, este înfricoșătoare, chiar dacă în mod paradoxal provocatoare. Alina șochează cititorul prin acțiunile ei violente, în timp ce analizează partea emoțională, psihologică a existenței pe care este nevoită să o ducă. Cititorul o surprinde nu numai o dată explorându-și propriul suflet cu întrebări de genul: Cine sunt, ce-am devenit, cum pot trăi mai departe? Alina nu-și cere scuze nimănui pentru acțiunile ei, ci mai degrabă conștientizează lumea în care este prizonieră și-i studiază efectul pe propria ei piele, debarasându-se astfel de conceptul de asasin imoral. Chiar dacă cititorul nu este neapărat de acord cu alegerile și acțiunile Alinei, sau compromisurile pe care este nevoită să le facă pentru a supraviețui, se crează un fel de armistițiu între cele două lumi aflate față în față, la granița dintre alb și negru, și griul caracteristic lumii Elite, în care legea supremă este ucide, ori fii ucis. Singura problemă cu Alina este că ea încă mai posedă o conștiință, un lux care-i poate deveni fatal în orice moment. Practic ea este un om obișnuit, chiar cu o moralitate admirabilă, dar care se află la locul nepotrivit, la momentul nepotrivit, trezindu-se astfel în această lume ireală populată de oameni inexistenți pentru lumea din afară. Prima ei sarcină este să devină o fantomă în propria ei viață. A doua să-și ducă misiunile la bun sfârșit fără a vărsa prea mult sânge, ceea ce este extrem de dificil. La urma urmelor, Alina este un asasin profesionist.