Confesiunile unei dependente de artă

Când am primit această carte, nu știam la ce să mă aștept de la ea. Nu mai citisem nimic de genul acesta înainte, dar fiind o dependentă de artă la rându-mi, mi s-a părut cartea perfectă pentru a descoperi dacă îmi plac autobiografiile. Mă bucur enorm că am hotărât să o citesc, nu numai pentru că este o perfectă cronică de artă, ci și pentru că mi-a plăcut la nebunie!

”Confesiunile unei dependente de artă” a fost pentru mine o gură de aer proaspăt, o carte în care m-am putut regăsi perfect și cu ajutorul căreia mi-am găsit liniștea. Ador tot ce înseamnă artă, iar personalitățile ca și Peggy Guggenheim mă fascinează. Consider că aceasta este cartea perfectă pentru iubitorii de artă, pentru că îți oferă foarte multe informații despre personalitățile care au marcat începutul secolului 20 și despre lucrările acestora, dar și despre viața unui iubitor de artă.

Citind autobiografia lui Guggenheim, am simțit într-adevăr că sunt înconjurată de artă. Autoarea a reușit să capteze atmosfera lumii artistice într-un mod foarte precis, astfel încât cititorul ajunge să simtă că trăiește toate aventurile lui Peggy alături de ea. Atmosfera anilor respectivi este foarte bine descrisă, cu toate petrecerile elegante și manierele perfecte ale oamenilor. Diferențele dintre secolul 20 și secolul 21 sunt evidente pentru cititor și absolut fascinante. Uneori îmi doream să pot intra în carte printr-un mod magic și să trăiesc acolo pentru tot restul vieții mele, în anii '20, înconjurată de artiști celebri și ducând o viață la fel de boemă ca cea pe care a dus-o Peggy.

Un alt lucru foarte atrăgător la această carte este cantitatea mare de informații pe care le poți găsi printre paginile ei. Autoarea reușește să scrie cu exactitate despre artiști și lucrările acestora, dar și despre curenții artei din anii respectivi, altfel că după lectură simți că ai primit cea mai plăcută lecție de istorie posibilă. De asemenea, cititorul poate afla foarte multe lucruri despre stilul de viață a oamenilor din trecut, un alt lucru care mi-a plăcut enorm.
Peggy Guggenheim mi s-a părut una dintre cele mai fascinante persoane despre care am citit vreodată. De o inteligență ieșită din comun, aceasta a dispus de un simț al artei și al frumosului incredibil, astfel ducând arta la un alt nivel. M-a uimit curajul ei de a-și urma instinctul și de a-și susține artiștii preferați, fără să țină cont de ce ar putea-o ajuta să devină mai cunoscută sau mai bogată. Peggy a fost o adevărată iubitoare de artă, o narcisistă incurabilă, dar și o femeie extrem de emancipată și de fermecătoare. Mi-a plăcut la nebunie felul în care și-a scris memoriile, cu un ton serios, dar jucăuș, autoironizându-se de multe ori, descriind aventurile ei cu exactitate și cu o nostalgie pe care reușește foarte bine să o inspire cititorului.

Mi-a plăcut la nebunie faptul că Peggy a conturat foarte bine personalitățile despre care vorbește în autobiografia ei. Am putut afla atât de multe lucruri despre artiști mari și într-un fel am simțit că m-am apropiat de ei și că am petrecut câteva zile în prezența lor. Cel mai mult mi-a plăcut accentul pe care Peggy l-a pus Brâncuși și operele acestuia, ea descriind în detaliu personalitatea lui, operele și atelierul lui. Mi s-a părut foarte interesant ca româncă să am ocazia să aflu atât de multe detalii despre o personalitate ca și Brâncuși, foarte importantă pentru arta și cultura României.

”Confesiunile unei dependente de artă” este o adevărată mărturie despre arta secolului '20, despre excentritatea anilor respectivi și despre felul în care arta este influențată de societate și felul în care aceasta se schimbă pe parcursul anilor. Cu un iz boem incredibil, această carte este perfectă pentru iubitorii de artă!