Hoţii de frumuseţe

Nu stiu altii cum sunt, dar eu am o lista de carti care ma asteapta, cuminti, sa le citesc. Pascal Bruckner nu se regasea pe aceasta lista pana de curand cand, din intamplare, am citit Hotii de frumusete si situatia s-a schimbat radical. Pascal Bruckner (nascut pe 15 decembrie 1948, la Paris) este unul dintre cei mai cunoscuti romancieri si eseisti francezi contemporani, pentru romanul Hotii de frumusete castigand chiar premiul Renaudot, in 1997. Problemele filosofice abordate in cartile sale sunt prezentate intr-un limbaj simplu si stil original, ceea ce explica succesul de care se bucura ca scriitor. Nu a fost ocolit de controverse, - Bruckner se declara impotriva multiculturalismului, declarand ca "Multiculturalismul este rasismul celor anti-rasisti" - lucru care sporeste interesul fata de tot ce ii poarta semnatura. Hotii de frumusete atrage, in primul rand, prin titlu. O alegere potrivita, o metafora menita sa zgandere curiozitatea pana cand ajungi sa constati ca, de fapt, nu este deloc o metafora. Titlul trebuie luat ca atare. Cum poate fi furata frumusetea, la propriu? Pascal Bruckner propune o varianta socanta, care aminteste pe alocuri de Parfumul lui Suskind, prin grotescul situatiei. Cine sunt hotii de frumusete? Respectabila familie Steiner: Jerome, un fost avocat, Francesca, nevasta acestuia, fosta profesoara de filosofie, precum si servitorul Raymond. Francesca, cea care s-a bucurat de o frumusete nespusa in tineretea ei, fiind acum nevoita sa traiasca in umbra, incapabila sa accepte imbatranirea, actioneaza manata de invidie. Raymond, frustrat, invatat cu respingerile datorita staturii marunte si a chipului urat, doreste sa se razbune asupra frumusetii. Jerome, un sclav al femeii si, implicit, al frumusetii, este o marioneta in mainile sotiei sale, conformandu-se planurilor ei. Romanul se desfasoara pe doua planuri: al ascultatorului si al povestitorului, acesta din urma fiind implicat direct in actiune. Ascultatoarea este o tanara, un medic psihiatru care lucreaza intr-un spital de urgente din Paris, dar a carei frumusete nu i-a adus nici slujba dorita, nici relatia visata. Povestitorul este Benjamin, tanarul cu suflet de batran, a carui viata se schimba definitiv o data cu aparitia frumoasei Helene. In ce fel se vor intersecta toate aceste destine? Este frumusetea "o certitudine de dezastru" si nu "o promisiune de fericire"? La finalul romanului, intrebarile acestea (si nu numai) isi vor gasi raspuns, dar multe altele se vor naste. Mie mi-a placut in mod special felul in care a fost construita naratiunea: gradat, uneori povestirea intrerupandu-se pentru sporirea suspansului, fiind reluata dupa cateva pagini. Daca nu sunteti familiarizati cu stilul lui Pascal Brukner, romanul Hotii de frumusete va va deschide sigur apetitul si pentru celelalte titluri ale autorului, dintre care cele mai cunoscute sunt: Luni de fiere si Iubirea fata de aproapele. Si, indiferent ca va fi undeva in topul preferintelor sau spre coada clasamentului, in mod sigur nu va va lasa indiferenti. La urma urmei, in asta se masoara un roman bun: cat timp iti ramane in minte de la terminarea lecturii? Pentru o perspectiva aparte asupra frumusetii, pentru citatele memorabile, pentru Paris, dar mai ales pentru povestea captivanta, Hotii de frumusete este, dupa parerea mea, o lectura de neratat. De citit si, de ce nu, de recitit.