Hoţul de umbre

’’Există oameni care nu îmbrăţişează decât umbre; aceştia nu cunosc decât umbra fericirii.’’ (William Shakespeare)

’’Ştii, lucrul de care dragostea are cea mai mare nevoie este imaginaţia. Trebuie ca fiecare să-i inventeze –cu toată forţa imaginaţiei sale –pe celălalt şi să nu-i cedeze realităţii nicio palmă de teren. Ei, şi atunci când cele două imaginaţii se întâlnesc...nu există nimic mai frumos pe lume.’’ (Romain Gary)

Şi până la urmă nu toţi suntem nişte umbre lipsite de viaţă? Nişte umbre care se perindă de ici colo fără a-şi stabili traiectoria cu certitudine? Nişte pete de întuneric pe pământ?

O povestioară uşoară, care te atrage s-o citeşti. Hoţul de umbre e mai mult decât atât, e mai mult decât o comedioară în care un copil de 12-13 ani fură şi se joacă cu umbrele altora. Eu o văd ca o misiune, dorinţele şi suferinţele altora, devin rând pe rând ale lui.

Am observat că protagonistul nu are nume, fapt ce-i dă oarecare importanţă şi superioritate. E un copil de 12 ani, elev în clasa a 6 a C, cel mai mic la înălţime, ’’când eşti cel mai mic din clasă, înseamnă că tu eşti ăla care şterge tabla, care are grijă să fie în clasă cretă, care adună saltelele din sala de sport, care aşază mingile de baschet pe raftul prea înalt şi, lucrul cel mai rău dintre toate, ăla care trebuie să stea turceşte, de unul singur, în primul rând, atunci când se fotgrafiază clasa’’ luat mereu în râs de ceilalţi elevi, mai ales de Marquès, ’’o adevărată orgie, o fiinţă care era exact opusul meu.’’

Copilul are o forţă nemaiîntâlnită, când se apropie de alţii capătă umbra acestor persoane. Durerea lui Yves, familia lui Marquès, necazul lui Luc, vorbele nespuse ale mamei, gândurile lui Cléa sunt dezvăluite eroului prin umbrele acestora, şi astfel personajul devine un binefăcător, omul care aduce fericirea în casa altora, pentru că, fericirea altora va deveni şi fericirea lui.

E o carte despre copilărie, familie, iubire şi prietenie. De la copilul scund şi lipsit de apărare ajunge la un tânăr viitor medic, care încă-şi foloseşte puterea pentru a ajuta oamenii.

Tatăl îl părăseşte pe când era mic, ’’poate că dragostea e ca o umbră: cineva o calcă și o ia cu sine. Poate că o lumină prea mare e periculoasă pentru dragoste sau, dimpotrivă, fără lumină, umbra dragostei pălește și, până la urmă, piere’’, pentru o altă femeie, şi aceste vorbe nu i le spuse mama sa, ci umbra ei.

E o carte ce merită citită, chiar se merită. Pentru o zi vă veţi delecta cu o povestioară, în care voi înşivă sunteţi protagonoştii, hoţii de umbre.

Cléa e fetiţa surdo-mută, care reuşeşte să-i scrie cu un zmeu în formă de vultur ’’mi-a fost dor de tine’’, pe care o găseşte mulţi ani mai târziu celebră.

Finalul e deschis, fiecare având posibilitatea de a-şi făuri un sfârşit. Sfârşitul pe care mi l-am impus e unul simplu, dar care mă face să zâmbesc, oamenii şi umbrele lor vor trăi fericite.
Marc Levy este cel mai citit autor francez contemporan din lume. Născut în 1961, la Paris, el a avut parte de un parcurs profesional fascinant: a fost mai întâi voluntar la Crucea Roşie, apoi antreprenor în SUA, după care fondează una dintre cele mai importante companii de arhitectură din Franţa. Cariera sa de scriitor demarează cu maximum de succes în anul 2000, când publică romanul „Şi dacă e adevărat…", vândut în întreaga lume în milioane de exemplare şi ecranizat de Steven Spielberg (2005).

Citate:

’’Există unele lucruri mărunte pe care le laşi în urma ta, clipe de viaţă ancorate în colbul timpului. Poţi încerca să le ignori, dar aceste mici nimicuri puse cap la cap alcătuiesc un lanţ care te leagă de trecut.’’

’’ Şi dacă adultul de acum l-ar întâlni pe copilul care ai fost cândva...’’

La un interviu, publicat de Revista Psycologies, la întrebarea pusă, Marc Levy a răspuns într-un mod extraordinar: acesta e fragmentul:

’’Unul dintre cele mai frumoase pasaje din carte e acela în care Cléa, fetiţa surdomută, îl întreabă pe hoţul de umbre dacă umbra ei are o voce frumoasă. Ce semnifică <> în romanele dumneavoastră?’’

M.L.: Un suflet, cred, sau oglinda unui suflet, o voce capabilă să spună toate lucrurile pe care noi nu le-am spus niciodată.



Titlul original: Le voleur d’ombres

Publicată de: Editions Robert Laffont, S.A., Susanna Lea Associates, Paris, 2010

Limba originală: franceză

Traducere şi note de Marie-Jeanne Vasiloiu

Anul apariţiei: 2011

Nr. de pagini: 232

ISBN: 978-973-707-889-6