Prima poveste de dragoste. Adam, Eva și Noi

Cine ar fi crezut că în acele puține fragmente din Facere sunt cuprinse atât de multe sfaturi pentru viața de cuplu? Am citit capitolele de cel puțin 10 ori și se pare că nu le-am aprofundat cum trebuie. Bruce Feiler a descusut fiecare paragraf din primele capitole ale Bibliei și ne-a pus în cartea de față tot ce trebuie să luăm aminte pentru o relație armonioasă.

Întâi de toate, țin să lămuresc un aspect. Biblia e o carte ce cuprinde multe învățăminte. Că ele se bazează sau nu pe fapte reale vom afla la sfârșitul vieții noastre sau poate nu. Totuși, dacă tot ni se oferă exemple de viață din care avem ce învăța, asta dacă știm cum să privim lucrurile și să asimilăm ce trebuie, de ce să nu o facem?

Când gândul îmi zboară la Adam și Eva, neascultarea e primul lucru ce mi se subliniază. Neascultarea, și mai apoi faptul că cei doi au dat vina unul pe celălalt. Feiler ne arată o nouă perspectivă de a privi lucrurile, o perspectivă din care avem de învățat. Între Adam și Eva a fost o poveste de iubire, prima poveste de iubire, chiar dacă cei doi nu și-au exprimat sentimentele cum o facem noi astăzi. Ei au fost primii, așadar au făcut cum au crezut ei că e mai bine, n-au avut după cine să se ghideze. Totuși, putem identifica momente când aceștia își arată și manifestă iubirea, cum ar fi momentul când lui Adam îi este prezentată Eva sau când aceștia rămân uniți după ce au fost alungați din Rai.

Bruce Feiler ne subliniază faptul că Dumnezeu ni-i prezintă pe oameni pe picior de egalitate, încă de la început. Întâi a fost omul. Omul, nu bărbat, nu femeie. Din țărână l-a creat. Mai apoi, Dumnezeu a decis că nu e bine ca omul să fie singur, de aceea a numit omul bărbat, și din bărbat, nu din țărână, a creat femeia. A rupt oarecum omul în două. Poate de aceea se și vorbește de suflet pereche. Poate fiecare își caută în această viață jumătatea, pe Adam sau pe Eva.

“Dragostea este adevăratul nostru destin. Nu găsim sensul vieții de unii singuri – îl găsim alături de cineva.”

Cei doi învață cum să aibă răbdare unul cu celălalt, cum să-și ierte unul altuia greșelile și cum să treacă peste greutățile vieții. Adam o lasă pe Eva să exploreze grădina. Eva îl iartă pe Adam după ce o învinuiește că a mâncat din măr din cauza ei. Cei doi rămân împreună după ce au fost dați afară din Paradis și reușesc să facă față și să rămână uniți chiar și după ce fiul lor, Abel, moare. Cu siguranță nu le-a fost deloc ușor să accepte că unul dintre fii a fost ucis și că celălalt fiu e cel ce a săvârșit fapta. Totuși, au trecut peste. Împreună. Desigur, asta nu înseamnă că trebuie să-i permitem partenerului orice și să trecem peste toate cu vederea. Nu. Înseamnă să încercăm să reparăm, înainte de a renunța. Înseamnă să ne aducem aminte pentru ce am ales să fim lângă o persoană, înainte de a o părăsi. Înseamnă să privim totul cu iubire și mai apoi să luăm o decizie.

“Am pierdut ideea că dragostea cere timp, că dragostea este un proces și nu doar o experiență, că dragostea este o dezvoltare ce durează toată viața și nu ceva găsit și savurat pe grabă, ceva de-a gata.”

Feiler compară datele din Biblie cu ceea ce au scris alți scriitori, filosofi și oameni de știință și scoate la iveală lucruri ce schimbă cu totul povestea și ne fac să vedem cuplul originar cu alți ochi. Ba chiar dezvăluie și o latură a lui Dumnezeu pe care mulți țin să o ascundă, însă am să vă las să o descoperiți singuri, citind cartea.

E o carte ce merită citită, indiferent dacă crezi sau nu în Dumnezeu. Tind să cred că ceea ce spune Feiler e posibil să-i incomodeze pe cei religioși, asta doar dacă sunt prea îndoctrinați și nu știu să privească imaginea de ansamblu. Suntem creați din iubire, pentru iubire și după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Reiau ce-am spus la început, unele lucruri nu trebuie luate și analizate separat, ci împreună, ca un întreg. Doar așa ne vom păstra mintea limpede și sufletul ușor.

“Eu obișnuiam să cred că dragostea este opusul suferinței, la fel cum bucuria este opusul tristeții. Acum îmi dau seama că nu poți avea una fără cealaltă. Dacă iubești cu adevărat persoana cu care ești, vei accepta tot ce vi se întâmplă. Asta include problemele financiare, bolile, chiar și pierderea unui copil. Există un motiv pentru care Adam și Eva au trebuit să treacă prin pierderea unui copil și pentru care trebuie să repetăm cu toții tiparul. Este felul în care suntem învățați pentru ce există relațiile."

“Dragostea este ceea ce ține partenerii uniți prin toate încercările vieții de cuplu. Gândiți-vă la dragostea romantică dintre Adam și Eva ca la prima parte a poveștii lor. Este starea de grație, când te gândești că ești în Eden și crezi că vei rămâne acolo pe vecie. Dar, pe urmă, te pocnește viața de câteva ori, ajungi să cunoști binele și răul, după care fie spui – așa cum fac unii: Trebuie să scap de aici. Fie spui: Nu pot face asta singur, am nevoie de tine.”

“Unele dintre cele mai mari daruri de la Dumnezeu sunt rugăciunile pe care el nu le îndeplinește.”