O odisee

Rezultatul, O odisee, un fel de roman non-ficțional/memorii/eseu, îi aduce pe fiecare mai aproape de cunoașterea celuilalt, care cunoaștere e, aproape întotdeauna, doar parțială.

Decorticarea unui text antic ne ajută să parcurgem o relație întinsă pe decenii dintre un tată și un fiu, dar și multe și diverse alte istorii, cu nu puține povești din lăuntrul societății americane. Lentoarea povestirii și relatarea fără opinteli, cu multe paranteze și insule de comentarii strălucite – viață sau literatură – spuse/scrise de Daniel Mendelsohn dau o forță copleșitoare unei magme epice de anvergură. Care nu vrea să impresioneze, ci să evoce, nu vrea să judece ce e bine și ce a fost rău, ci să înțeleagă viața însăși. Așa cum a fost ea. A profului de literatură greacă veche, a unei familii de evrei europeni, care și-a găsit în Statele Unite un liman. Și un destin. O carte care merită a fi parcursă cu viteză mică și ajută la o mai bună înțelegere a ceea ce se întîmplă cu noi.

Cartea e un veritabil ospăț, aproape un dezmăț estetic, aglutinînd informații și opinii din domenii diverse: mitologie, eseistică, etimologii, literatură, critică literară, memorialistică, psihologie, filozofie etc. Dar, dincolo de toate acestea (sau tocmai pentru că…), e cartea unei aventuri, a unei inițieri tată-fiu, împletind cunoscuta istorie din textul Odiseei homerice cu istoria personală, extrem de fragilă și de răscolitoare, a relației dintre Jay și Daniel Mendelsohn.

Este, fără îndoială, o formă de curaj din partea autorului și totodată un omagiu adus familiei sale, în special tatălui, pe care ajunge să-l cunoască mai bine abia în pragul despărțirii finale.

Romanul lui Daniel Mendelsohn – O odisee. Un tată, un fiu și o epopee – primul tradus în limba română, este unul dintre cele mai impunătoare apariții editoriale din această primă jumătate de an și, dincolo de impactul asupra publicului, este unul dintre romanele de o complexitate ce nu lasă niciun fel de rezervă. În ce rezidă originalitatea romanului acestui scriitor american – care nu întîmplător, este și critic literar, aspect evident în fabuloasa construcție a romanului? – în primul rînd prin subiectul pe care îl abordează, împletind pe lîngă poemul antic Odiseea, care devine punct de referință, o proprie odisee, una cu resorturi adînci în familia sa, în care, printr-o raportare constantă la eroul grec Ulise, se reconsideră, se recuperează și se analizează legăturile dintre personajul narator și tatăl acestuia.

O odisee, așa cum indică și subtitlul, are ca temă principală raporturile dificile dintre tată și fiu. Romancierul amestecă povestirea autobiografică și comentarii la epopeea homerică, stăruind asupra legăturilor dintre Telemah și tatăl lui, Ulise, regele Ithacăi, plecat de două decenii să lupte contra Troiei, și despre care nu se mai știe nimic, nici dacă trăiește sau nu. Excedat de pretendenții Penelopei, fiul pornește pe mare să afle vești. Pretextul pentru încă o rescriere modernă a Odiseei este cursul pe care autorul-narator îl ține despre capodopera homerică și la care propriul tată, Jay, matematician octogenar, se înscrie. Autoritar și fără maniere, bătranul întrerupe excursul sclipitor de la catedră cu propriile păreri, creand o situație jenantă pentru fiul lui. (…)

Construită cu un rafinament ce înglobează erudiția dar o depășește prin talent de povestitor și farmec, O odisee e o carte care te absoarbe în ea, te mistuie, și te face să ieși la sfarșit mai întreg decat ai intrat.