Trezirea Leviatanului

Imaginați-vă că omenirea a colonizat câteva planete și asteroizi din Sistemul Solar. Și a reușit fără tehnologie futuristă de nerecunoscut. A folosit tehnologia curentă, puțin mai avansată, îmbunătățită pentru a fi fiabilă în spațiu și vid.

Puterile principale sunt Pământul, Marte și Centura de asteroizi dintre Marte și Jupiter. Acțiunea are loc în mare parte în Centură și în spațiul exterior iar problemele cu care se confruntă acești oameni ai spațiului sunt probleme pe care noi, cei de Pământ nici nu le băgăm în seamă: aprovizionarea cu apă și aer și câteodată mâncare de calitate provenită de pe Pământ.

Miller este un detectiv taciturn de pe Ceres și poate fi catalogat ca om - extraterestru, pe scurt Centurian, care investighează printre cazurile banale din timpul zilei și disparițiile misterioase ale organizațiilor de crimă organizată de pe Ceres.

Jim Holden este ofițer secund pe remorcherul de gheață Canterbury și viața lui este dată peste cap după ce nava este atacată și distrusă de forțe misterioase, fără niciun motiv anume în timp ce investiga un semnal de urgență de pe o navetă naufragiată. Și ca să se înțeleagă anvergura atacului, nimeni, niciodată nu a atacat o navă de o asemenea mărime care tot ce avea de valoare era gheață care asigura apa potabilă cetățenilor din Centură. Din declarațiile pripite transmise de Holden, toate cele trei puteri, Marte, Centura și Pământul intră în conflict, crezând că fiecare a fost instigatorul războiului.

„Trezirea Leviatanului” este o carte care are atât acțiune cât și personaje bine conturate, acțiunea fiind prezentată în mod intermitent de cele două personaje principale cu perspective antagonice despre cum funcționează universul și ce vor cetățenii Sistemului Solar. Din păcate, toate acestea fac romanul să fiu puțin prea previzibil. Pentru mine ceva a părut nelalocul lui de la început: este un roman perfect, dar fără acea imperfecțiune care îi dă suflet (nu vă dați încă ochii peste cap). La prima vedere, romanul e perfect din punctul de vedere al regulilor scrierii unui roman de succes. Putem bifa următoarele: univers credibil și realist, personaje bine conturate, bătălii spațiale, mistere cosmice, stil clar, ușor de citit, câteva problematici filosofice. Iar undeva realismul se destramă. Fără să dezvălui prea multe, zborul navelor este bazat de mecanica newtoniană, lucru care dă naștere la limitările navelor protagoniștilor dar în același timp nava "antagonistului" nu e afectată de legile fizicii și autorul nu dă nicio explicație în acest sens. Eu sper la explicații în volumele următoare. Până atunci, e un punct în minus care deranjează mult la un roman bazat exclusiv pe știință.

Apropo de seria de romane, acest prim volum are final definitiv, fără niciun indiciu că acțiunea ar continua mai departe, nici pe copertă, nici în poveste.

Undeva pe la mijlocul cărții, când am aflat că există un serial numit The Expanse care e bazat pe acest roman, mi-a căzut fisa: cartea aceasta se potrivește mai bine într-un mediu vizual cum ar fi un serial SF. Este una dintre rarele cărți care mă face să vreau să văd filmul, cartea păstrându-și avantajele de a oferi mai multă informație, dar nu neapărat informație de valoare.