Sfârșitul competenței. Discreditarea experților și campania împotriva cunoașterii tradiționale

Acceptînd, ba chiar accentuînd ideea că, de-a lungul istoriei, diversele scenarii ale contestării au jucat, sub raportul cunoașterii în sine și în sensul progresului, un rol adesea pozitiv, Tom Nichols indică și argumentează faptul că, în ultimele decenii, mai accelerat în ultimii ani – și, nu întîmplător, odată cu o expansiune fără precedent, în ritmuri ultra-rapide la scara istoriei, a noilor tehnologii, dar și în paralel cu succesul tot mai pronunțat al diverselor practici de corectitudine politică ghidate de idealul egalității cu orice preț – formulele radicale de contestare marchează un timp al istoriei și al cunoașterii fără precedent. Tom Nichols: ”am scris această carte pentru că sînt îngrijorat. Nu mai purtăm discuții fondate pe principii și argumente. Cunoștințele de bază ale americanului de mijloc sînt la un nivel atît de scăzut, încît au trecut de pragul ”neinformat”, l-au depășit și pe cel de ”informat greșit”, iar acum sînt în cădere liberă spre ”în eroare într-un mod agresiv”. Oamenii nu numai că dau crezare unor aberații, ci se împotrivesc învățării în loc să renunțe la convingerile lor. (…) nu îmi amintesc să mai fi văzut ceva asemănător”.

Tom Nichols descrie în cartea sa o realitate pe care mulți am refuzat s-o vedem. America visurilor noastre are și ea fețele sale dubioase. Una este să studiezi la o universitate din Ivy League și alta este să studiezi la una din celelalte patru-cinci mii de universități sau colegii americane. De treizeci-patruzeci de ani, universitățile și profesorii se află sub asediul pretențiilor studenților și părinților. Procentul de note mari, chiar maximale, a crescut semnificativ, creînd dificultăți majore în a mai distinge cu adevărat ierarhiile. Examenul de evaluare națională, derulat recent în România, a dus la situația ca în unele licee nota de admitere să fie 9.98. O fi bine, o fi rău?