Central Park

Central Park (cartea, nu parcul) nu este ceea ce mă așteptam. De fapt, este și nu prea sau, cum ar spune prietenul Facebook: "It's complicated". Fiind un thriller polițist cu accente romantice (că doar vorbim despre Guillaume Musso), situațiile se tot răstoarnă, în buna tradiție a cărților de acest gen. Dar să te aștepți să fii suprins și să fii surprins cu atât mai rău, asta înseamnă să te prindă acțiunea unei cărți.

Cel mai recent roman al lui Guillaume Musso te prinde de la primele rânduri (ca toate celelalte romane ale lui) și se citește foarte ușor, datorită stilului cinematic, cu mult dialog, dar și pentru că o este aproape imposibil de lăsat din mână (ca toate celelalte romane ale lui). Mic avertisment: a se consuma cu grijă de către femeile însărcinate!

Doi străini se trezesc într-o dimineață pe o bancă din Central Park, legați cu catușe unul de celalalt, fără să aibă habar vreunul cum au ajuns acolo - mai ales că ea este o polițistă care își petrecuse noaptea în oraș, cu fetele, în Paris, iar el este un cântăreț de jazz care avusese o cântare în seara dinainte într-un club din Dublin. Cum se face însă că au ajuns, peste noapte, în New York? Cine stă în spatele acestei răpiri și care îi este motivația? Nu ajută nici faptul că Alice și Gabriel nu își mai amintesc nimic din seara precedentă și că nu mai au acte, bani sau telefoane mobile asupra lor. Mai mult, Alice are cămașa pătată de sânge și un glonț lipsă în armă.

Cei doi hotărăsc să plece împreună în căutarea adevărului iar, de aici încolo, lucrurile încep să se complice. Când crezi că te-ai prins de niște treburi, autorul vine și îți dă peste nas cu o altă variantă, ușor îndepărtată de cea la care te gândisei tu (cel puțin, eu așa am pățit). Am ținut-o din surpriză în surpriză, dar niciuna comparabilă cu cea din final, când este dezvăluită identitatea făptașului. Prefer să cred că este meritul scriitorului și că nu are a face cu flerul meu de detectiv. Care fler, întrebați? Bună întrebare...

Privind retrospectiv, constat că singurul lucru care mi-a displăcut la carte este... coperta. Dacă nu era silueta aceea roz, chiar nu aș fi avut de ce să mă plâng. Guillaume Musso, sunt gata pentru o noua carte!