Miniaturista

I-am dat mult timp târcoale acestei cărţi până când pur şi simplu mi-a căzut în braţe acum câteva săptămâni, era în vizorul meu de ceva vreme dar cum lucrurile bune se întâmplă la momentul oportun tot aşa şi-a aşteptat şi Miniaturista rândul, ca să mă pot eu bucura de lecturarea ei.

Aflând că e un roman de debut eram curiasă să văd ce impresii o să-mi lase stilul lui Jessie Burton, pentru că romanele de debut sunt uneori senzaţionale, alteori un fiasco. “Miniaturista” se încadrează în prima categorie, cu câteva amendamente pe care o să le detaliez spre final.

Ce mi-a plăcut? Subiectul, plasarea evenimentelor în Amsterdamul prosper de la sfârşitul anilor 1600, personajele puternice, atipice vremii, trăsăturile lor, descrierile scurte dar cu esenţă care m-au ajutat să intru repede în starea de spirit a acelor ani, să simt atmosfera străduţelor aglomerate, să gust din bucatele Corneliei, dar mai ales talentul de povestitoare al lui Burton. A avut cartea asta ceva ce m-a atras mereu spre ea, să înaintez cu lectura a fost un scop al fiecărei zile după muncă.


Abordând subiecte delicate precum influenţa puterii în societate, lupta cu proprii demoni, dorinţa de libertate într-o societate oarecum închisă şi guvernată de preconcepţii, homosexualitatea într-o epocă neprietenoasă, radiografia unei căsnicii în secolul al XVII – lea, maturizarea forţată a unei tinere aflate în mijlocul unui labirint al misterelor, toate acestea dau valoare romanului lui Jessie Burton şi-l transformă într-unul promiţător.

Petronella Oortman ajunge în toamna anului 1686 în Amsterdam pentru a-şi intra în dreptul de proaspătă soţie a lui Johannes Brandt, unul din cei mai importanţi negustori ai oraşului. Trecerea de la viaţa de ţară din Assendelft la cea de la oraş, de la statutul de fiică cea mare a unei familii cu descendenţă veche dar ajunsă pe marginea existenţei financiare la cel dat de importanţa socială şi puterea familiei Brandt, este starul acestui roman şi noi păşim odată cu Nella într-o lume nouă ce se lasă descoperită pagină după pagină.

În casa familiei Brandt trăiesc pe lângă Johannes, sora lui – Marin, bucătăreasa – Cornelia, Otto – servitorul negru care intriga populaţia oraşului ori de câte ori ieşea pe stradă fiind considerat o extravaganţă a stăpânilor şi cei doi câini ai lui Johannes – Dhana şi Rezeki – care aveau un statut similar celorlalţi locatari.

Cu o casă oarecum plină însă în care la toate colţurile domnea câte un secret, în care fiecare membru avea câte ceva de ascuns, cu un soţ care era mai mereu plecat pentru a tranzacţiona bunurile de care se ocupa, cu o cumnată autoritară şi rece, o bucătăreasă sufletistă dar care excelează la ascultatul pe la uşi, cu un servitor misterios, căruia i se acordă mai multe drepturi decât ar fi fost normal, Nella trebuie să desluşească în primul rând misterul propriei existenţe, al drumului luat în viaţă şi mai apoi secretele celor din jur şi să le facă faţă, să-şi croiască un viitor prin tot acest labirint de necunoscute.

Punctul care declanşează toate acţiunile pe mai departe este darul de nuntă din partea lui Johannes pentru tânăra lui soţie, o replică în miniatura a locuinţei ei. Era un obicei al acelor vremuri ca tinerele domnişoare din familiile înstărite să administreze o astfel de casă pentru a exersa viitoarele sarcini de stăpâne ale gospodăriei lor.

„Acuratețea cabinetului este ciudată, ca și când o casă adevărată ar fi fost micșorată, tăiată în două și căreia interiorul îi fusese expus. Cele nouă camere, începând cu bucătăria de serviciu, cu salonul și sfârșind cu podul în care se depozitează, departe de umezeală, cărbunii și lemnul pentru foc, sunt o replică perfectă.”

Aventura începe când solicită unei miniaturiste, pornind de la un anunţ în ziar, să-i confecţioneze obiecte pentru a mobila casa. Ce porneşte de aici este greu de controlat de către Nella, pentru că piesele trimise de miniaturistă par a aduce mesaje, avertismente, necunoscute. Pe lângă obiectele comandate de Nella, primeşte şi altele care o surprind prin detaliile surprinzătoare, materialul rochiei sau ce se afla pe dedesupt fiind identic cu realitatea, anumite obiecte ataşate la păpuşile lor aducând indicii necunoscute dar clare, greu de desluşit iar spaima creşte în sufletul Nellei când viaţa îi pare oarecum dictată de aceasta femeie pe care doar o zăreşte de câteva ori dar cu care nu poate sta de vorbă pentru a-i cere explicaţii. Influenţa pe care o are asupra Petronellei, privirea pătrunzătoare, mesajele scrise pe care i le trimite o fac pe tânăra doamnă să o considere pe miniaturistă un fel de profesor, de revelator al existenţei ei, descifrator de mistere, persoana care deţine cheia pentru rezolvarea tuturoror problemelor.

“Rămasă singură, Nella îşi imaginează că miniaturista este o femeie tânără. Poate Cornelia avea dreptate – poate că nimeni nu ar cumpăra ceasurile ei, preferându-le pe cele făcute de un bărbat? Nu ar putea să-şi îmbunătăţească niciodată abilităţile, aşa că nu a mai încercat să valorifice ritmurile artificiale ale omului şi s-a orientat spre interior. În ce moment a ales aceste salturi neregulate şi mai intime ale vieţii interioare şi de ce m-a ales pe mine? Nella îşi spijină capul de partea laterală a casei de păpuşi, lemnul rece atingându-i piele ca un balsam. Arătându-mi povestea mea, miniaturista a devenit însăşi autoarea. Cât de mult mi-aş dori să-mi recapăt viaţa.”

Mi-a plăcut mult unul din primele mesaje primite de Nella de la miniaturistă, “FIECARE FEMEIE ESTE ARHITECTUL PROPRIEI SORŢI”, atât de revoluţionar pentru acele vremuri când soarta femeilor era dictată de părinţi sau soţi, si atât de actual pentru vremurile noastre când femeile luptă pentru a-şi câştiga cât mai multe din drepturile ce li se cuvin.

N-am să înlătur ceaţa care domneşte peste canalele Amsterdamului, n-am să vă dezvălui secretele fiecărui personaj, unele sunt neaşteptate, altele surprinzătoare, însă toate alcătuiesc un roman bine gândit, cu un parcurs ademenitor pentru cititor, un roman bine scris şi bine documentat, aici Jessie Burton a făcut un treabă foarte bună.

Ce i-a lipsit totuşi acestei cărţi? Ei bine, cititoarea din mine ar fi vrut ceva mai multe detalii despre miniaturistă, ar fi fost încântată dacă s-ar mai fi insistat puţin asupra ei ca personaj nu doar asupra efectelor pe care munca ei le avea asupra Nellei şi a altor femei care îi solicitau serviciile. Şi poate aş fi vrut un mic twist pentru soarta unor personaje spre final, dar aceasta este viziunea mea, Burton a avut o alta, excelentă per total.