Apus de Soare 1503-1504 - Drama in IV acte

     

* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții

Apus de Soare 1503-1504 - Drama în IV acte, de Barbu Ștefănescu Delavrancea, apărută la Editura Tineretului, reprezintă o incursiune profundă în istoria românească, focalizată pe ultimele clipe ale domniei lui Ștefan cel Mare. Această dramă istorică, parte a trilogiei moldave a lui Delavrancea, se distinge prin forța cu care evocă un moment de cotitură pentru poporul român, sub semnul unui leadership legendar ajuns la final.

Piesa se deschide într-o atmosferă de tensiune și premoniție, cu un Ștefan cel Mare bătrân și bolnav, dar cu spiritul încă neînfrânt. Delavrancea reușește să contureze un personaj complex, prins între măreția faptelor trecute și fragilitatea fizică a prezentului, un conducător care, chiar și pe patul de moarte, își dictează ultimele dorințe și avertismente pentru viitorul țării. Dialogurile sunt încărcate de patos și simbolism, reflectând nu doar drama personală a domnitorului, ci și pe cea a unei națiuni care se pregătește să-și ia rămas bun de la protectorul său.

Conflictul central nu este unul armat, ci unul moral și existențial. Este o luptă interioară a lui Ștefan cu propria mortalitate și cu responsabilitatea lăsată în urmă, dar și o confruntare cu boierii și cu întrebările privind succesiunea. Delavrancea explorează tema sacrificiului, a devotamentului față de țară și a idealului de unitate națională, care rămâne o moștenire a marelui voievod. Relațiile dintre personaje sunt fin cizelate, evidențiind loialitatea, trădarea, speranța și disperarea.

Stilul lui Delavrancea este viguros și plin de lirism, îmbinând discursul istoric cu cel poetic. Limbajul arhaic, dar accesibil, contribuie la crearea unei atmosfere autentice, transpunând cititorul în miezul evenimentelor secolului al XVI-lea. Descrierile sunt vii, fie că este vorba de decorul curții domnești sau de starea sufletească a personajelor.

"Apus de Soare" nu este doar o piesă de teatru, ci și o meditație asupra condiției umane și a ciclicității istoriei. Prin drama lui Ștefan, Delavrancea aduce în prim-plan ideea că marile personalități, deși muritoare, lasă în urmă o moștenire imaterială care continuă să modeleze destinele. Este o carte ce merită citită pentru a înțelege mai bine nu doar o pagină importantă din istoria Moldovei, ci și pentru a aprecia măiestria literară a unuia dintre marii dramaturgi români. Este o dramă care, chiar și după ani, rămâne relevantă prin mesajul său despre leadership, responsabilitate și iubirea de țară.