* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții
Gheorghi Mișev, un scriitor bulgar cu o viziune adesea melancolică, ne oferă prin "Îndepărtare" o incursiune în cotidianul unor personaje prinse între aspirații mărunte și realități constrângătoare. Cartea, publicată la Editura Univers, nu este un roman în sensul clasic, ci mai degrabă o colecție de povestiri sau schițe, unite prin tematica dislocării și a căutării unui sens într-o lume în continuă mișcare.
Mișev excelează în crearea unor atmosfere subtile, în care detaliile devin purtătoare de semnificații profunde. Personajele sale, oameni simpli, adesea anonimi, se confruntă cu sentimentul de "îndepărtare" – fie de propriile visuri, fie de locurile natale, fie de o anumită stare de spirit. Această distanță nu este întotdeauna fizică, ci mai degrabă una interioară, o ruptură de autenticitate sau de împlinire.
Stilul lui Mișev este concis, fără artificii, dar plin de o poezie discretă. El reușește să capteze esența situațiilor cu o precizie aproape fotografică, lăsând cititorului libertatea de a completa spațiile albe cu propriile reflecții. Dialogurile sunt credibile, iar descrierile, deși sumare, evocă imagini vii. Nu există grandiozitate în "Îndepărtare", ci o atenție meticuloasă la micile drame cotidiene, la gesturile mărunte care definesc existența umană.
Una dintre forțele cărții este capacitatea autorului de a transforma banalul în universal. Chiar dacă acțiunea se desfășoară într-un context specific, bulgar, emoțiile și dilemele personajelor sunt ușor recognoscibile, transcedând granițele culturale. Mișev explorează teme precum singurătatea, nostalgia, efemeritatea fericirii și lupta interioară pentru a găsi un loc într-o lume în care totul pare să se schimbe prea repede.
"Îndepărtare" nu este o carte care oferă răspunsuri clare, ci mai degrabă una care invită la meditație. Este o lectură potrivită pentru cei care apreciază proza introspectivă, cu nuanțe existențiale, și care sunt dispuși să se lase purtați de fluxul discret al unor vieți obișnuite, dar încărcate de sens. Este o mărturie a talentului lui Gheorghi Mișev de a descompune și a recompune realitatea, oferind o perspectivă emoționantă asupra condiției umane.
