A douasprezecea noapte. Comedia erorilor

     

* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții

„A douasprezecea noapte. Comedia erorilor”, de William Shakespeare, apărută la editura Minerva, este o incursiune fascinantă în lumea teatrului elisabetan, o operă ce continuă să captiveze publicul prin intriga sa complexă și personajele memorabile. Deși titlul ediției poate induce în eroare prin juxtapunerea a două piese distincte, recenzia se va concentra asupra piesei principale, „A douasprezecea noapte”, una dintre cele mai iubite comedii ale Marelui Bard.

Piesa ne transportă într-un Iliria fictiv, un tărâm al iubirii și al confuziei, unde naufragiul Violei declanșează o serie de evenimente comice și romantice. Deghizată în băiat, sub numele de Cesario, Viola intră în slujba Ducelui Orsino, de care se îndrăgostește iremediabil. Situația se complică atunci când Orsino o trimite pe „Cesario” să-i transmită declarațiile de dragoste contesei Olivia, care, în mod ironic, se îndrăgostește de mesagerul deghizat. Triunghiul amoros astfel creat este condimentat de apariția geamănului Violei, Sebastian, care declanșează o și mai mare confuzie identitară.

Shakespeare excelează în crearea unor personaje vibrante, de la îndrăgostiții naivi și visători la servitorii excentrici și bufoni ingenioși. Malvolio, majordomul Oliiviei, este un exemplu clasic de personaj comic, arogant și prețios, victima unei farse elaborate orchestrate de Sir Toby Belch, unchiul Oliiviei, și companions. Ironia, umorul de situație și jocurile de cuvinte sunt la ele acasă, transformând fiecare scenă într-o delectare.

Dincolo de superficialitatea comediei, „A douasprezecea noapte” explorează teme profunde precum natura iubirii, identitatea, deghizarea și rolurile de gen. Piesa pune sub lupă convențiile sociale și așteptările, sugerând că aparențele pot fi înșelătoare și că inima are propriile sale rațiuni. Transformarea Violei în Cesario permite o analiză a fluidității genului și a modului în care identitatea poate fi construită și deconstruită.

Ediția de la Minerva, prin simpla sa existență, demonstrează relevanța continuă a operei shakespeariene în cultura română. Deși detaliile specifice ale traducerii sau notele editoriale nu sunt specificate, o ediție românească a unei astfel de piese este întotdeauna binevenită pentru studenți, pasionați de teatru și publicul larg. Este o carte ce merită să se regăsească în biblioteca oricui dorește să exploreze bogăția literaturii universale și să se bucure de o poveste atemporală, plină de umor și sensibilitate. „A douasprezecea noapte” este o invitație la râs, la reflecție și la o redescoperire a magiei teatrului.