Drept financiar public. Datoria publica. Finantarea investitiilor publice

Descriere

Datoria publică este cel mai adesea descrisă, analizată, propusă, criticată, din perspectiva cifrelor. Realitatea ei pleacă de la cifrele care o descriu și nu poate fi ignorată. Juristul are însă alte instrumente de organizare a informațiilor și de analiză a lor. Această lucrare propune un set de instrumente juridice ale înțelegerii datoriei publice, organizând principii, reguli și proceduri într-un mod să deschidă discuțiilor și analizei juriștilor un domeniu revendicat îndeobște de științele economice și de cele politice. Lucrarea analizează din perspectivă juridică aspectele generale ale datoriei publice, elementele specifice regimului juridic atât al datoriei publice guvernamentale, cât și al datoriei locale, finanțările acordate de instituții financiare internaționale și cele la care statul român are acces ca membru al Uniunii Europene. Datorită relației directe pe care o au cu datoria publică, sunt prezentate structurile juridice elementare ale ajutorului de stat și ale finanțării investițiilor publice, domenii situate, alături de datoria publică, în zona de intersecție a normelor de drept public și a celor de drept privat. Elementul de noutate constă în organizarea prezentării cadrului normativ, analiza prevederilor legale incidente din perspectiva marilor instituții ale dreptului public și ale dreptului privat, explicarea, inclusiv cu exemple, a normelor prezentate. Modificările aduse în ultimii patru ani reglementărilor aplicabile în materia finanțelor publice, a datoriei publice și a finanțării investițiilor publice impun nu numai o actualizare a manualelor destinate studenților care studiază dreptul financiar public în cadrul cursurilor de licență, ci și o restructurare a modului de prezentare a marilor teme specifice acestei discipline. Actualul cadru de reglementare aplicabil fondurilor publice, în special în ceea ce privește asumarea obligațiilor de natura datoriei publice și administrarea acestora, trebuie organizat într-o manieră specifică științelor juridice, în care analiza normelor prevalează asupra descrierii lor.