Cevdet Bey și fiii săi

Cu asemenea roman urias, autorul a daruit orasului de pe Bosfor propria geografie mitica.

Povestea unei familii din Istanbul, care acopera citeva decenii din istoria Turciei, din secolul al XX-lea. Drumul spre modernitate, mentalitati, obiceiuri greu de dislocat, stereotipuri identificabile peste tot; si viata care merge inainte. Inclusiv pe tarmurile Bosforului. Culoarea si atmosfera locala sint bine prinse, dincolo de anumite lungimi, pe care un redactor cu experienta le-ar mai fi redus. Multe discutii intelectuale, lecturi fel de fel, intr-o societate in care doar cu putini ani inainte se interziceau salvarii, fesul si burka. Un roman scris de Orhan Pamuk intre 1974 si 1978, pe cind nu banuia ca intr-o buna zi tinarul romancier va deveni cel mai tinar laureat al Premiului Nobel. Destine. In viata, ca si in carti, nimeni nu poate banui ce-i rezerva ziua de miine.

Pentru fiecare zodie… un roman Gemenii, caracterizati prin verbul „a gindi”, au de citit imensul roman Cevdet Bey si fiii sai de Orhan Pamuk, cuprinzind nu doar viata unei familii din Istanbul prin trei generatii, ci si meditatia implicita asupra istoriei, fiindca un vechi neam de negustori, ancorati in traditie, se confrunta cu intrarea Turciei in modernitate.

Stilul autorului aminteste de Balzac, diferenta constind in faptul ca centrul atentiei se muta de la descrierile elaborioase a cladirilor sau peisajelor la o descriere incintatoare a personalitatilor atit de diferite a oamenilor. Romanul devine cu atit mai interesant cu cit Pamuk descinde o calatorie in chiar mintea personajului, oferindu-i fiecaruia, dupa importanta si context, posibilitatea sa-si impartaseasca propriile ginduri, idei, planuri, nemultumiri direct in fata cititorilor. (...) Calatoria parcursa de mine odata cu lectura acestui roman a fost una profunda, in care mintea mea a incercat sa inteleaga care dintre personaje este cel adevarat si care este cel care merita apreciat pentru principiile si personalitatea sa. Talentul lui Pamuk consta tocmai in aceasta capacitate de analiza a oamenilor fara a-i critica sau judeca. Pamuk are puterea de a oferi cititorului toate personajele sale pe tava, cu toate gindurile machiavelice sau, din contra, de o noblete ce duce spre naivitate. Ceea ce in copilarie e considerata bunatate, la maturitate este perceputa drept naivitate. Prezentarea lor fara ocolisuri, sinceritatea personajelor si maniera in care gindurile lor, si ale noastre implicit, sint expuse te determina sa te lasi atras spre lumea lor, sa rezonezi cu ei si cu problemele lor.

Romanul lui Orhan Pamuk, numit adesea de critici „Buddenbrooks din Istanbul” (de altfel, autorul recunoaste chiar el ca ar fi avut capodopera lui Thomas Mann drept model) se petrece in acolada a trei generatii si e, prin urmare, construit tripartit. (...) Ultraelaborat, cu o arhitectura luxurianta, romanul lui Orhan Pamuk (ca intotdeauna, excelent tradus de Luminita Munteanu) pare insasi povestea vietii autorului.