De la Barca la Viena si inapoi

Descriere

Adrian Păunescu scrie proză cu degetele arse de miracolul poeziei, şi de aici succesul tulburător, succes care, în loc să mântuie, înspăimîntă, obligă şi rătăceşte. Poet al fluienţelor de liliac în gârle de piatră rară, al brumelor de bronz, al căderii în rănile dorului şi în hohote de chihlimbar, grav despicat de neiertare şi de răzvrătire, Adrian Păunescu intră între hotarele prozei prin vijelia reportajului. El nu se strecoară sub cer, ci târăşte cerul după el şi puţin îi pasă dacă lumea îl aplaudă sau îl înjură, el vrea să răstoarne şi să clădească şi n-are timp să căpieze stînd într-un picior, viaţa e scurtă şi dacă nu vrea să se îndrepte prin cântec (şi nu vrea), trebuie rezidită din mers şi învăţată să cânte. Reportajul lui Păunescu e înainte de toate unul de atitudine, adevărul sare din pagină ca miezul dintr-o ceapă zdrobită cu pumnul (şi ustură şi-i bun şi stârneşte lăcomie), fulgerul, aparent liric şi aparent hrănit de curcubeie, e un arc al îndoielii, un cârlig veninos umblând prin crăpăturile pămân- tului, strigătul doare, suspinul are ghimpi în creştet, gerul frige, apăsarea îngheaţă. Durabila forţă a reporterului Adrian Păunescu vine de acolo că el n-are chef, în nicio pagină, să fie râu de băut în şapte linguri, ci numai fluviu azvârlindu-se în Mare, cu toate aluviunile şi războaiele sufletului. FĂNUŞ NEAGU