Perla

Perla (Editura Polirom, 2013, traducere din limba engleza de Irina-Ruxandra Popa) este pentru John Steinbeck ceea ce a fost Moby Dick pentru Melville si Batrinul si marea pentru Hemingway. Infruntarea literara a unei eterne teme a existentialului. O parabola despre destin. Si despre neputinta omului, de ieri si de azi, de a infringe fatalitatea, vointa Celui de Sus, nu se stie bine a cui. Dincolo de noi, traitorii de pe acest pamint, dincoace de intimplarile care ni s-au dat sa le traim. Perla este un roman scurt si dens, extrem de economicos sub raportul mijloacelor stilistice utilizate, fara parantezele eseistice la care ar invita, poate, subiectul.

Perla capata nuantele inselatoare ale unei legende, contine intelepciunea unei parabole si inceputul duios al unui basm despre tihna visata de oamenii cumpatati in fata ispitelor, dar nesatiosi cind au dat peste lada miturilor pastrate. Sint oamenii unui Mexic scindat intre tenacitatea mercantila a conchistadorilor si mostenirea vechilor precolumbieni, ai caror urmasi au fost impinsi la marginea societatii si a „oraselor din piatra si tencuiala”. John Steinbeck a scris un roman acaparant, de-o luminozitate cutremuratoare. (...)

Pietrele scumpe si perlele sint valoroase atita vreme cit pot intretine legende in mintea privitorilor. Steinbeck reuseste sa deturneze nascocirile febrile ce-au roit mereu in jurul obiectelor pretioase in directia unei scrieri de la care pornesc interpretari nesfirsite. Perla devine simbolul unei lupte personale impotriva segregarii culturale, deoarece simplul act de vinzare-cumparare devine un razboi subtil intre mostenitorii conchistadorilor si bastinasi, dar si un simbol al psihicului macinat de patimi si temeri.

Perla este un roman destul de atipic pentru Steinbeck, cel putin pentru cit am citit eu din el. Cupa de aur se apropie ca stil, dar tot nu este atit de diferit de ceea ce scrie si felul in care scrie acest autor in mod normal. Daca pe coperta nu era tiparit clar numele lui, as fi putut jura ca citesc ceva scris de Gabriel Garcia Marquez. Nu vorbim de realism magic ca in cazul lui Marquez, insa atmosfera creeata pare aproape ireala. Povestea Perlei este relativ simpla, spusa in ceva mai mult de o suta de pagini, insa subiectul este atit de complex incit zugraveste toate trairile umane posibile.

Succesul de public si de critica al nuvelei – semnul unui interes de lectura pe care scriitorul nu l-a anticipat atunci cind a redactat textul – lasa loc si unor interpretari de mai mare subtilitate. Kino reprezinta umanitatea redusa la esente, in interiorul careia se distinge un arhetip schizoid, al binelui si raului ingemanate pina la indistinct. Prin urmare, ipostazele in care il gasim pe individ de-a lungul existentei sale sint doar activarile temporare ale uneia sau alteia dintre dimensiunile modelului ambivalent prim, in functie de stimulii oferiti de viata propriu-zisa. In esenta, avem aici parabola arhetipala a coruperii inocentei, a mitului salvarii prin pauperitatea neprihanita. O idee, sa recunoastem, fascinanta pentru stingismul universal, cu atit mai mult cu cit ea s-a grefat, in timp, pe irepresibila inclinatie a omenirii catre utopie.

John Steinbeck crede cu tarie in arta scrisului si asta se vede in fiecare din frazele lui perfecte, fara niciun cuvint pus la nimereala. Pentru Perla a muncit mult, s-a documentat atent, scrierea ei a fost o munca sisifica, dar nu pentru asta a cistigat premiul. Perla este una dintre acele carti mitice, ritualice, care vorbesc de un adevar transcedental, dincolo de sensul prim al lecturii. (…)

Cintecul sau, acest ecou al spiritului, se transforma, inglobeaza parti meschine, reflecta dorinte. Odata cu perla intra in viata linistita a lui Kino neincrederea, tumultul, neputinta, frica, fuga.

Daca pina acum viata sa se invirtea in jurul fiului sau si, cumva, toate le ajungeau si totul era bine, odata cu gasirea perlei totul se invirte in jurul acesteia, ca si cind Kino n-ar mai putea trai fara averile inestimabile pe care le-ar fi luat pe perla. Averi presupuse, reflectate de mirajul perlei, pentru ca, in final, Kino va fi mai sarac decit la inceput. Inestimabil mai sarac.