Șapte ani în Tibet

Rare sint cartile care trec de granita paginilor in cea a delicateselor literare care iti lasa gura apa. Cartea lui Heinrich Harrer in acest caz ar fi o trufa de ciocolata care se topeste treptat in minte si care incinta paleta gustativa a cititorului cu nuantele amarui ale evadarii din India si ale chinurilor traversarii Tibetului ca sa o stinga somptuos intr-o prietenie cu Dalai Lama si farmecele orasului interzis strainilor – Lhasa.

Stilul lui Harrer este, fara indoiala, al unui om care nu si-a petrecut viata linga biblioteca, dar descrierile sale sint veridice si naturaliste, asa cum un explorator poate face observatii simple si pline de inteles. Fara indoiala, pentru Harrer a fost experienta vietii, caci nu oricine se poate aventura prin India ca apoi sa ia drumul spre Tibet. (…)

Experienta lui Harrer nu este altceva decit o parabola a tineretii: de multe ori, visurile noastre cele mai inalte nu se pot atinge, dar la poalele lor se ascund carari pe care, daca vom pasi, vom afla lucruri pe care n-am indraznit vreodata sa le aflam sau sa le fi trait.

Sapte ani in Tibet este, intr-un fel, o mostra de lectura obligatorie pentru pasionatii de calatorii si de spiritualitate, insa nu numai; eu cred ca aceasta carte iti poate insufla determinarea si curajul de a nu te lasa niciodata abatut de la telurile tale, si te poate inspira in doza de nebunie necesara pentru a-ti infrunta destinul si a urca intotdeauna… tot mai sus!

Relatarile lui Harrer sint observatii documentate si precise, in stil exploratoricesc si nicidecum de romancier – lucru pe care-l recunoaste de la bun inceput. Cu toate acestea, pasionatii de lumea inconjuratoare, dar si de istorie sau politica, vor citi pe nerasuflate descrierile sale entuziaste sau portretele creionate cu onestitate, fiindca acestea alcatuiesc, impreuna, o fotografie de epoca marcant de fidela. Ginditi-va numai cit este de interesant sa cititi despre tinarul (pe atunci) Dalai Lama, in virsta de numai 14 ani, care gaseste in Heinrich Harrer un mentor, un sfatuitor, dar si un prieten, iar intre ei se dezvolta un atasament reciproc neinvins de trecerea timpului.